Evrei 11:22 - Prin credinţă a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Irael din Egipt, şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
I
Iosif - ebr.= Dumnezeu să adauge - fiu al deja vârstnicului Iacov, şi al celei de-a doua soţii a lui, Raşela. Iacov îl iubeşte pe Iosif mai mult decât pe fiii de la prima lui soţie, Lia, şi aceştia devin invidioşi, îndeosebi când Iosif primeşte în dar de la tatăl său, tatăl lor, un veştmânt scump. Iosif însuşi se visează în situaţii privilegiate: mănunchiurile de spice ale fraţilor săi se închină în faţa snopului său; soarele, luna şi unsprezece stele se pleacă dinaintea lui. Iosif povesteşte aceste vise, iar fraţii şi părinţii lui se supără. Când Iosif este trimis de Iacov la Dotan, la fraţii săi, aceştia vor să se răzbune: Iată visătorul acela de vise, vine! Haideţi să-l omorâm, să-l aruncăm într-un puţ, şi să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatecă... Cel mai mare dintre fraţi, Ruben, se împotriveşte, pentru că nu vrea vărsare de sânge. Iosif este aruncat într-o fântână secată, iar mai târziu vândut ca sclav, pentru douăzeci de arginţi, unei caravane, care era în drum de la Madian spre Egipt. Fraţii înmoaie veştmântul lui scump în sângele unui ied, şi aşa îl duc tatălui lor, Iacov, care crede în cele din urmă că Iosif a pierit. Iosif pleacă împreună cu caravana spre Egipt, unde este vândut lui Potifar, comandantul gărzii faraonului, care, datorită aptitudinilor lui Iosif, îl face în curând administratorul casei sale. Acolo soţia lui Potifar, îndrăgostită de Iosif, vrea să-l ademenească pe acesta, dar el îi refuză propunerea. Ea vrea să se răzbune, şi-l învinovăţeşte pe Iosif pentru tentativă de adulter.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu