vineri, 30 iulie 2010

...Isus din Nazaret, care a fost rastignit: a inviat...

Marcu 16:6 - El le-a zis: "Nu va inspaimantati! Cautati pe Isus din Nazaret, care a fost rastignit: a inviat, ne este aici; iata locul unde Il pusesera."
                                       L-au parasit pe Cristos unii oameni, dar niciodata Cristos nu va fi un parasit. Fara sa stie si fara sa vrea, nici cei care L-au parasit, nu L-au parasit cu adevarat, caci invierea lui Isus face din parasirea lor o continua cautare. Dar, mai ales, o continua gasire. Trebuia parasit Cristos pentru a fi regasit, si inca regasit intr-o alta lumina, regasit dupa o schimbare, atat a Lui cat si a celor care Il cauta, si Il gasesc, si Il regasesc. Il regasesc intr-o altfel de noua iubire, intr-o iubire ajunsa deplina prin calvarul jertfei. Trebuia parasit Cristos, pentru a putea fi iubit deplin. Trebuia sa sufere dureri Isus, pentru a ne face noua iubirea asemanatoare iubirii Lui. Trebuia omorat Cristos, pentru a putea fi cautat si regasit mai viu decat inainte. Este o regasire care nu trebuie in niciun caz sa ne inspaimante, caci iata! ingerii ne ocrotesc. Si cine se pot inspaimanta decat cei care, dupa ce-L omoara, Il regasesc viu? Adica gasesc gol locul ingropaciunii Lui. Spune ingerul: "nu este aici", ceea ce de fapt insemna  "acum este peste tot!" Trebuia sa nu fie atunci acolo Cristos pentru ca, de-atunci inainte, sa fie peste tot. Nici nu si-au dat seama ucigasii lui Isus ce serviciu faceau ei lumii. Lume din care fac parte si ei. Cristos i-a iertat, si prin Cristos, ii va ierta si Dumnezeu, daca se vor face si ei demni de iertare. Lucru care este, de fapt, valabil pentru toti. A fost rastignit, a inviat si acum este peste tot Isus din Nazaret. Peste tot pentru toti. Locul unde Il pusesera mort este gol. Nu acolo trebuie cautat si gasit Isus inviat. Ci mai ales in sufletele celor care Il cauta. Trebuie regasit in suflet Cristos inviat. El este peste tot pentru toti, dar salasul Lui de taina trebuie sa fie in sufletul fiecaruia. Locul de dinafara, unde Il pusesera mort, este gol, dar acest loc a fost inlocuit cu locul vietuirii Lui in sufletul tuturor. Numai aceia care Il au viu in sufletul lor pe Cristos nu se inspaimanta de pustietatea locului unde a fost asezat mort Cristos. Numai aceia care Il au viu in sufletul lor pe Cristos, nu sunt inspaimantati de moartea Lui.

miercuri, 28 iulie 2010

...din inima oamenilor ies cugetele rele...

Marcu 7:21 - "Fiindca din launtrul, din inima oamenilor ies cugetele rele, desfranarile, hotiile, omorurile,
Marcu 7:22 - adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, invidia, defaimarea, trufia, usuratatea.
Marcu 7:23 - Toate relele acestea ies din launtru, si ele il spurca pe om."


                                      Adevarata noastra masura este spiritualitatea noastra, pusa de Dumnezeu in primul om creat si, prin acesta, in oricare om care se va naste din femeie, nastere venita in urma unui act de unire intr-un singur corp a doua corpuri in care Dumnezeu a insuflat atata spiritualitate cata a considerat El necesara, si anume, atata cata sa faca din om o fiinta spirituala, daca vrea el, omul, sa fie asa, sau o fiinta mai ales trupeasca, daca vrea el, omul, sa fie asa. Dumnezeu ne-a facut trup si spirit pentru ca ne-a vrut chipuri ale Lui, si, pentru ca ne vrea si asemanare a Lui, ne-a facut liberi alegatori ai spiritualitatii, in detrimentul trupescului, asa fiind aceia care inteleg ca Dumnezeu este spirit inainte de a fi trup, si traiesc si infaptuiesc aceasta intelegere, ori liberi alegatori ai trupescului, asa fiind aceia care nu inteleg ca Dumnezeu este spirit inainte de a fi trup, si traiesc si infaptuiesc aceasta neintelegere. Ne-a dat un trup Dumnezeu, in trup El a pus o inima, la fel cum a pus in toate vituitoarele, dar a mai pus si un spirit, si un suflet, acestea fiind semnul asemanarii noastre cu Cel care ne-a creat. Deci semnul asemanarii noastre nu este inima, ci spiritul si sufletul, inima fiind aceea care ne apropie mai mult de alte vietuitoare decat de Dumnezeu. De aceea de acolo ies "cugetele rele, desfranarile, hotiile, omorurile..." Iar daca un om vrea sa fie mai mult un animal decat un spirit asemanator divinitatii, atunci el da frau liber inimii sale, lasand ca toate aceste mizerii sa iasa din launtrul lui, si sa-l spurce. Omul astfel spurcat nu mai poate fi purtator de Spirit Sfant. Deci, cand din launtrul omului ies lucruri rele, atunci in sufletul aceluia mai ramane putin loc pentru sfintenie, iar cand din launtrul omului ies lucruri bune, atunci in sufletul aceluia ramane mai mult loc pentru sfintenie. Si sfintirea si nesfintirea trec prin inima omului, doar ca prima printr-o inima buna, care nu a dat frau liber launtrului rau, iar cea de-a doua printr-o inima rea, care a dat frau liber launtrului rau. Acesta este mesajul lui Cristos.

    (Am folosit traducerea lui B. Anania)

duminică, 25 iulie 2010

...si cel ce se jura pe cer, se jura pe tronul lui Dumnezeu

Matei 23:17 - Nebuni si orbi! Ce este mai mare: aurul, sau templul care sfinteste aurul?
Matei 23:19 - Nebuni si orbi! Ce este mai mare: darul, sau altarul care sfinteste darul?




                                  Hula impotriva Spiritului Sfant innebuneste si orbeste pe toti aceia care, constienti sau nu, o practica. Reiese clar de aici ca templul este mai important decat aurul, si mai ales cand este vorba despre acel templu spiritual care este trupul nostru. Am primit de la Dumnezeu acest templu, si El ne spune ca noi nu mai suntem ai nostri, caci am fost cumparati cu un pret. Si chiar daca acest templu pamantesc este supus putreziciunii, el este mai important decat aurul care nu putrezeste, caci el, templul, adaposteste altarul, adica Duhul Sfant din noi, care nu va putrezi niciodata. Cat de sfant este acest Duh Sfant din noi, depinde de fiecare in parte, caci Dumnezeu ni l-a dat fiecaruia dupa voia Lui, dar chiar si cele mai putin sfinte nu vor pieri niciodata prin putrezire, sau oricum altfel. De aceea este mai important trupul decat aurul, si duhul decat darul. Iar aceia care inteleg acest lucru si se supun lui - ca venit de la Dumnezeu - sunt aceia care, datorita intelegerii, vor avea un trup aurit si un spirit darnic. Este vorba, bineinteles, despre trupul vesnic si duhul vesnic, deci despre acel trup si acel spirit care vor vietui in vesnicie alaturi de Dumnezeu. De aceea vor fi ele aurite si darnice, caracteristici pe care fiecare ni le capatam, sau nu, dupa felul de traire al acestei vieti pamantesti. Viata aceasta, supusa mortii, ne va hotari viata vesnica. De aceea se spune mai departe:
Matei 23:20 - deci cel ce se jura pe altar, se jura pe el si pe toate cate sunt pe el;
Matei 23:21 - si cel ce se jura pe cer, se jura pe tronul lui Dumnezeu, si pe cel ce sade pe el.

joi, 22 iulie 2010

DOMNUL A FACUT ACEST LUCRU, SI ESTE MINUNAT IN OCHII NOSTRI

Matei 21:42 - Isus le-a zis: "N-ati citit nici o data in Scripturi ca: 'Piatra, pe care au lepadat-o zidarii, a ajuns sa fie pusa in capul unghiului; Domnul a facut acest lucru, si este minunat in ochii nostri?' 
Matei 21:43 - De aceea va spun ca Imparatia lui Dumnezeu va fi luata de la voi, si va fi data unui neam, care va aduce roadele cuvenite.
Matei 21:44 - Cine va cadea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe aceia peste care va cadea ea, ii va spulbera."

Cristos ne incurajeaza: "Indrazniti, Eu sunt! Nu va temeti!" iar cei care nu se tem, si indraznesc sunt cei care inteleg ca Acest chemator la indrazneala este chiar Piatra care a fost pusa la capul unghiului, si pe care unii zidari cred ca o pot lepada. Acesti lepadatori sunt aceia care nu inteleg chemarea, sunt aceia care tare ar vrea sa fie ei piatra de la capul unghiului, crezand  ca din aceasta isi vor putea scoate multe foloase, ei ignorand faptul ca piatra pusa la capul unghiului tine greutatea intregii cladiri. A fi piatra de la capul unghiului inseamna, inainte de orice, o mare responsabilitate, beneficiul fiind insa sustinerea intregii constructii, de acest beneficiu bucurandu-se cei traitori in interiorul ei. Dintre acestia, multi vor ca trairea lor acolo sa fie cat mai usoara, cat mai fara de plata, cat mai fara de griji, cat mai imbelsugata. Pofta lor de a beneficia de tot felul de avantaje, de toate, daca se poate, este atat de mare incat, neintelegenu-i rolul, vor sa se substituie ei pietrei de la capul unghiului, iar pentru a o face,  trebuie sa lepede Piatra cea adevarata. Ceea ce a facut Domnul minunat, ei vor sa distruga, sau, mai bine-zis, ei vor ca minunatia Domnului sa treaca, intreaga, in beneficiul lor. Ei vor sa se bucure de Imparatia lui Dumnezeu, crezand ca aceasta ar avea atributele unei imparatii lumesti. Neintelegand rolul adevaratei Pietre de la capul unghiului, ei nu sunt capabili sa inteleaga spiritualitatea Imparatiei lui Dumnezeu.

miercuri, 21 iulie 2010

INDRAZNITI, EU SUNT! NU VA TEMETI!

Matei 14:27 - Isus le-a zis indata: "INDRAZNITI, EU SUNT! NU VA TEMETI!"

                         Ucenicii credeau ca ar putea fi o naluca fiinta care umbla pe apa, si tare s-au inspaimantat. In loc sa se inspaimante, chiar si acei ucenici, de putina lor credinta, s-au inspaimantat tocmai de Acela care avea cea mai mare credinta, care a venit si a suferit spre a le mari si lor credinta, usurandu-le astfel mantuirea. Iar daca asa s-a intamplat cu ucenicii lui Cristos, ucenici despre care putem sti cata credinta au avut comparativ cu credinta noastra, cum s-ar intampla oare in cazul nostru? Noi am fi cu mult mai inspaimantati. Cu cat este mai mare necredinta, cu atat mai mare e spaima. In loc sa ne fie spaima de noi insine atunci cand credinta ne este mica, ne este spaima, tocmai datorita micimii credintei, de tot felul de fantome. Uitam ca devenim noi insine fantome inspaimantatoare atunci cand suntem putin credinciosi. Si cu cat este mai putina credinta, cu atat este mai inspaimantatoare fantoma. Noroc avem cu Isus, care cu blandete ne spune "INDRAZNITI, EU SUNT! NU VA TEMETI!" Este aceeasi blandete din "Saule, Saule! de ce ma prigonesti?" Era ca o inspaimantatoare fantoma Saul atunci cand Il prigonea pe Cristos. Chiar daca Il preamarea pe Yahveh, Dumnezeul Creator al evreilor si al nostru, prin faptul ca nu a inteles si nu a crezut in sacrificiul, dar si in dumnezeirea lui Cristos, a devenit precum o fantoma. Caci cum altfel s-ar putea numi orice om care, neintelegand sacrificiul, nu crede in puterea mantuitoare a Celui sacrificat? Un astfel de om ar trebui sa se teama mai intai de el insusi decat de orice fantome. A ne teme de noi insine atunci cand este vorba despre mantuire, inseamna primul pas spre buna intelegere a mantuirii. Iar urmatorii pasi vor fi o apropiere, prin credinta, de Cel care mantuieste, de Cristos, si deci, o indepartare de starea de fantoma. Si asa trebuie sa intelegem chemarea lui Isus:  "INDRAZNITI, EU SUNT! NU VA TEMETI !"

luni, 19 iulie 2010

AICI ESTE RABDAREA SI CREDINTA SFINTILOR

Apocalipsa 13:8 - Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia al caror nume nu a fost scris, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului, care a fost junghiat.
Apocalipsa 13:9 - Cine are urechi, sa auda!
Apocalipsa 13:10 - Cine duce pe altii in robie, va merge si el in robie. Cine ucide cu sabia trebuie sa fie ucis cu sabie. Aici este rabdarea si credinta sfintilor>
                                  Cei nescrisi in cartea vietii, pentru ca in decursul acestei vieti au avut inchinari gresite, inchinari gresite vor avea si dupa Judecata. Caci daca ei nu au avut urechi sa auda aici Cuvantul lui Dumnezeu, intrand, prin neascultare, intr-o robie aducatoare de robie, inchinarea lor ramane o inchinare surda. Dar si oarba, caci ei nu vad uratenia fiarei careia i se inchina, si nesimtitoare, caci ei nu simt rautatea fiarei, si neadevarata, caci ei, prin chiar inchinarea lor, vietuiesc in neadevarul fiarei. Adevarata inchinare trebuie sa o avem doar in fata Dumnezeului adevarat, orice inchinare in-afara unei astfel de inchinari fiind o inchinare neadevarata, prin falsitatea adresarii ei. Cei care practica o astfel de inchinare nu pot fi inscrisi in cartea vietii, pentru ei viata avand un cu totul alt inteles. Cand iti faci din fiara motiv de inchinare, viata ta devine infioratoare. Motivul inchinarii iti schimba scopul inchinarii. Caci, in timp ce in cazul adevaratei inchinari, scopul ei fiind acela de a fi un gest prin care tu vrei sa iti areti iubirea fata de Dumnezeu, aceasta iubire transforma inchinarea intr-o bucurie, in cazul gresitei inchinari, scopul ei fiind acela de a fi un gest prin care tu vrei dobandirea a cat mai multor avantaje, aceasta gresala transforma inchinarea intr-un chin. Pare mult mai avantajoasa inchinarea la fiara, care, atat de mincinoasa cum e, nu ezita sa-ti promita totul, necerandu-ti in schimb decat inchinare, adica recunoastere. De aceea aduce robie o astfel de inchinare. Avantajul inchinarii la Dumnezeu este 'unul singur': iubirea! aducator insa de atatea alte si alte avantaje, culminand cu acela al inscrierii in cartea vietii. "Avantajul" inchinarii la fiara este iluzia; iar iluziile nu fac altceva decat sa ne risipeasca orice alt-fel de avantaje, inclusiv pe acela de a fi inscrisi in cartea vietii. Rob al fiarei fiind, fiara iti va controla viata! Iar o viata controlata de fiara este, din toate punctele de vedere, inafara sfinteniei. De aceea sfintii nu o pot intelege pe fiara, iar fiara nu-i poate intelege pe sfinti. Sfinti inseamna deci inchinatori adevarati la Dumnezeu. Sfintii nu ucid, ei, prin puterea Duhului Sfant, dau viata. Viata inscrisa in cartea vietii.

sâmbătă, 17 iulie 2010

AVEM INDRAZNEALA LA DUMNEZEU


1 Ioan 3:21 - Prea iubitilor, daca nu ne osandeste inima noastra, avem indrazneala la Dumnezeu.
                                      Numai cei ce stiu ce inseamna osanda pot fi adevarati ziditori de suflete. Este adevarat ca nimeni dintre noi nu este fara gresala, dar e la fel de adevarat ca foarte putini dintre noi isi fac osanda din greselile facute. Adica, se pocaiesc. Iar o inima care s-a osandit o data singura pt. o gresala, si-a recunoscut gresala. Spune versetul acesta: "daca nu ne osandeste inima noastra", ceea ce inseamna daca avem o inima linistita, o inima care s-a pocait. Asa cum ne curatim prin spalare de murdaria corpurilor noastre, trebuie sa ne curatim prin marturisire, si apoi prin propria osandire, de murdaria sufletelor noastre. Numai niste suflete astfel curatite pot avea indrazneala la Dumnezeu. Este foarte greu sa poti zice: "Acum sunt curat! nu ma mai osandeste inima mea." iar aceasta marurisire nu poate dura mai mult de cateva secunde, caci in secundele urmatoare putem face, cu voie sau fara voie, o alta gresala aducatoare de osanda sufleteasca. Este acesta inca un semn al adevaratilor credinciosi, acela de a se folosi de cele cateva secunde de curatenie sufleteasca pentru a putea avea indrazneala la Dumnezeu. Si numai astfel de indrazneli accepta, ascultndu-le, Dumnezeu. Caci altfel, oricine poate spune ca se simte curat sufleteste. In realitate, chiar si  faptul ca ii spun curtenie necurateniei lor, devine o acuzare pentru ei.  Iata de ce cred eu ca adevaratii ziditori de ziduri sufletesti sunt cei care au sufletul neosandit, fie chiar si pret de cateva secunde. Adica au sufletul curat. Numai un suflet curat poate zidi curate ziduri spirituale.    

vineri, 16 iulie 2010

[...] ati vazut ca bun este DOMNUL.

1 Petru 2:2 - ca niste prunci nou-nascuti sa doriti neprefacutul lapte duhovnicesc, ca prin el sa cresteti spre mantuire,
1 Petru 2:3 - de vreme ce ati gustat si ati vazut ca bun este Domnul.
1 Petru 2:4 - Apropiati-va de El, Piatra-cea-vie, intr'adevar neluata in seama de oameni, dar aleasa pretioasa de Dumnezeu.

                                    Credinta isi are si ea varsta ei, incepand cu pruncia, adica varsta la care hrana credintei este laptele spiritual, pana la credinta matura, credinta desavarsita, credinta a carei hrana este painea=trupul lui Cristos, si vinul=sangele lui Cristos. Trebuie sa ne hranim spiritual mai inainte de a ne hrani alimentar, caci hrana spirituala estea cea care alimenteaza sufletul, il mentine si il imbogateste, insanatosindu-l cu fiecare cuvant divin. Cuvintele lui Dumnezeu, devenite paine si vin, deci trup si sange dumnezeiesti, sunt adevarata hrana care ne va transfera in vesnicie. Iar daca cineva isi va pierde, prin hranirea spiritului, sufletul, ce va putea da pentru recuperarea lui? Chiar daca ar da totul, sufletul tot pierdut ii va ramane. Iar un suflet pierdut inseamna un suflet condamnat. Se hraneste asemeni corpului sufletul, la inceput cu lapte, apoi cu hrana tare, adica la inceput cu cuvintele simple ale lui Dumnezeu, apoi cu cuvintele tari, cu cuvintele greu de inteles, dar cu cat mai greu cu atat mai descoperitoare ale unor minunate taine divine. Prin taine, si tainic se lasa descoperit Dumnezeu. Si nu cu ajutorul corpului nostru, ci cu ajutorul sufletului nostru, deci nu prin umblare ci prin iubire. "Nu mergand, ci iubind ne apropiem de Dumnezeu." (Sf. Augustin) Iar o taina dumnezeiasca, descoperita si inteleasa, imbogateste pana la nemurire un suflet, si anume, pana la nemurirea traita alaturi de izvorul hranei noastre spirituale, deci alaturi de Dumnezeu. Pentru ca si sufletul condamnat traieste in nemurire, numai ca el nemurirea in absenta lui Dumnezeu. Iar acolo unde nu este prezent Dumnezeu, diavolul troneaza, stapan al pierzarii. Pentru a domni, diavolul nu are nevoie de hrana spirituala, lui hrana corporala fiindu-i deajuns. De aceea corporalitatea este putrezicioasa iar spiritualitatea stralucitoare. Corp si suflet, diavol si Dumnezeu. Numai aceia care isi imbogatesc neincetat hrana spirituala pot dobandi un suflet curat, deci pot dobandi viata vesnica alaturi de Dumnezeu. Si alaturi de Cel ce sta la dreapta Lui, Isus Cristos, adica Piatra vie, pe care oamenii au lepadat-O, si anume, acei oameni pentru care hrana corporala este mai importanta decat hrana spirituala. Ei L-au lepadat pe Cristos pentru a-si dobandi un belsug de hrana, dar si-au pierdut, in acest fel, sufletul. Lepadand piatra, oamenii se leapada pe ei insisi.

                (Am folosit traducerea lui B. Anania.)

joi, 15 iulie 2010

NU INTRU PARTINIRE SA AVETI VOI CREDINTA IN DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS

Iacov 2:1 - Fratii mei, nu intru partinire sa aveti voi credinta in Domnul nostru Iisus  Hristos, Domnul slavei.
Iacov 2:2 - Ca daca'n adunarea voastra va intra un om cu inel de aur si'n haina stralucita, si va intra si un om sarac in haina murdara,
Iacov 2:3 - dar voi va uitati la cel ce poarta haina stralucita si-i ziceti: 'Aseaza-te aici, in locul cel bun!' iar saracului ii ziceti: 'Tu stai acolo, in picioare!' sau 'Tu aseaza-te jos, la picioarele mele!'
Iacov 2:4 - oare'n gandul vostru n'ati facut voi deosebire intre unul si altul, si nu v'ati facut voi judecatori cu ganduri viclene?
                                                    Oamenii, nimicitori ai zapisului lui Dumnezeu, ai acelui zapis pe care Dumnezeu, mai mult decat noi si inaintea noastra a vrut sa il stearga spre a ne usura iertarea, se fac, prin chiar aceasta actiune, judecatori, caci stergerea zapisului, deci ceea ce face Dumnezeu, nu inseamna distrugerea zapisului, ceea ce vor sa faca oamenii. Stergerea zapisului este un semn de atentionare din partea lui Dumnezeu, caci stergerea zapisului inseamna inainte de orice, crearea posibilitatii ca zapisul sa fie completat cu alte normative. Care normative, inlocuidu-le pe cele de dinainte, neintelese, si de aceea neaplicate corect, vin sa ne usureze iertarea. Dar, distrugand zapisul, omul da semne ca si cu cel de-al doilea zapis ar putea face ce a facut cu primul. Desi pe cel de-al doilea zapis scrie simplu: "Iubeste-L pe Domnul, Dumnezeul tau din toata inima, cu tot cugetul si din tot sufletu tau!" si "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!", doua porunci care le cuprind pe toate cele zece din vechiul zapis, omul, chiar in timpul scrierii zapisului, vrea sa devina, el singur, judecator al cuvintelor din zapis. Si macar daca ar avea o judecata buna asupra acestor cuvinte, dar judecata ii este rea. Si fiind rea in lucrurile cele mai mici, rea ramane si in lucrurile cele mari. Fiind rea judecata in ceea ce priveste iubirea de aproapele, multi dintre noi judecand ca stralucirea hainei unui om este aceeasi cu stralucirea sufletului sau, deci a spiritului sau, rea ramane ea si in ceea ce priveste credinta., caci ei gandesc ca stralucirea credintei este data, mai ales, de stralucirea unor bogatii. Fericirile celor care gandesc asa sunt opusul fericirilor cristice. Iata de ce sunt acesti ganditori niste judecatori cu ganduri rele. Rele gandurile, rele si faptele. Rele faptele, rea si credinta. Rea credinta, rea si iubirea. Iubirea de Dumnezeu si iubirea de oameni.


             (Am folosit traducerea B. Anania)

miercuri, 14 iulie 2010

[...] v-a facut vii impreuna cu EL

Coloseni 2:13 - Iar pe voi, cei ce erati morti in gresalele voastre si in netaierea imprejur a trupului vostru, v-a facut vii impreuna cu El, iertandu-va toate gresalele,
Coloseni 2:14 - stergand zapisul ce era asupra noastra, potrivnic noua prin oprelistile lui, pe care ni le-a luat din cale pironindu-l pe cruce;

                           Numai bucuria izvorata din intelegerea si trairea durerii lui Cristos ne poate inalta sufletele spre Dumnezeu. Iar, pentru a trai adevarat o astfel de bucurie, urmare a unei astfel de dureri, e necesara o taiere imprejur a firii noastre pamantesti. Si ce este taierea imprejur? o ascultare, in primul rand,  pecete de juramant, dar si o inlaturare a ceea ce nu numai ca este de prisos, dar este si daunator in manifestarea adevarului  firii pamantesti. Numai traind adevarul prin inlaturarea oricarei minciuni, putem ajunge la Adevar. Adevar care este si Cale, si Viata. Doar strabatand calea, doar respectand adevarul, doar intelegand viata ajungem la Cel ce este Cale, Adevar, Viata. Iar Acela care vrea sa ajungem la El intelegand aceasta ajungere, ne-o usureaza cat poate El de mult; si poate foarte mult, iertand-ne toate greselile facute pana la inceputul drumului, urmand ca cele facute pe cale, si care nu vor fi nici ele putine, sa ni le asumam printr-o constientizare a lor si printr-o taiere imprejur a firii pamantesti. Iar pentru a ne usura iertarea, Dumnezeu nu ezita sa stearga zapisul cu poruncile Lui, care stateau impotriva noastra, dar nu pentru ca poruncile ar fi fost rele, ci pentru ca noi ne-am facut rai in respectarea poruncilor, prin neintelegerea literei si spiritului lor. Caci am transformat poruncile lui Dumnezeu in porunci ale oamenilor, facand astfel aceeasi gresala pe care au facut-o primii oameni atunci cand nu au ascultat poruncile, adica incercand sa-L inlocuim noi pe Dumnezeu. Caci:
Coloseni 2:21 - "nu lua!", "nu gusta!", "nu atinge!",
Coloseni 2:22 -  -privind lucruri care toate pier prin folosire, acestea sunt randuieli si invataturi omenesti;
Coloseni 2:23 - ele au, intr'adevar, o infatisare de intelepciune, cu a lor "religiozitate-in-sine", cu a lor "smerenie-de-bunavoie", cu a lor "necrutare-a-trupului", dar nu au niciun pret, nici macar pentru multumirea trupului.   Asa s-a facut ca, dintr-un neinteles orgoliu al multumirii unei firi pamantesti netaiate imprejur, oamenii au ajuns sa nimiceasca zapisul lui Dumnezeu, chiar zapisul acela pe care Dumnezeu l-a sters El mai intai, spre a ne usura iertarea.

  (Am folosit traducerea lui B. Anania)


marți, 13 iulie 2010

si EL este mai inainte decat toate

Coloseni 1:17 - Si El este mai inainte decat toate, si toate'ntru El se tin impreuna.
Coloseni 1:18 - Si El este Capul trupului, al Bisericii, El, Care este Inceputul, Intaiul-Nascut din morti, ca sa fie El Cel dintai intru toate.
Coloseni 1:19 - Caci in El a binevoit [Dumnezeu] sa salasuiasca toata plinatatea
Coloseni 1:20 - si prin El pe toate'ntru El sa le impace, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, pace facand prin El, prin sangele crucii Sale.

                                       Fiii dragostei lui Dumnezeu sunt cei care inteleg, simt si traiesc impartasirea cu sangele crucii Fiului lui Dumnezeu. A trai impartasirea inseamna a simti durerea, si anume, durerea Celui care putea evita durerea, durerea traita inspre mantuirea celor care iti provoaca durerea, deci a acelora car nu inteleg impartasirea. Este o durere fara lacrimi, Cristos nu a plans pe cruce, dar o durere izvoratoare de sudoare insangerata. Numai o astfel de durere poate recupera o astfel de indiferenta fata de sangele crucii. Indiferenta prin neinteres, neintelegere, netraire. Este foarte greu pentru om sa-si asume o astfel de durere, ea fiind traita de Acela care a fost inainte de toate lucrurile, si prin care exista toate lucrurile, de Acela care este Inceputul langa Marele Inceput, deci devenit si El Mare Inceput, de Acela care, avand intaietate in toate lucrurile, trebuia sa aiba intaietate si in durere. Iar pentru ca Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El, in El a locuit si plinatatea durerii. Iata de ce este foarte greu pentru om sa-si asume o astfel de durere. Doar marea iubire de Dumnezeu il poate apropia pe om de intelegerea unei astfel de dureri. Iar mare iubire de Dumnezeu inseamna mare iubire de aproapele. De aceea aceasta durere este simtita numai de aceia care sunt capabili sa sufere ei pentru ca altora sa le fie bine. Incepand de la Cristos si sfarsindu-se la Cristos, numai o astfel de durere reuseste sa impace totul in sufletul celui care o simte, asa cum Cristos a reusit sa imapce totul cu Sine, atat ce este pe pamant cat si ce este in ceruri. Asa a vrut Dumnezeu, ca impacarea sa fie, inainte de orice, o mare durere, desi ea este o la fel de mare bucurie, intocmai cum Cristos este, inainte de orice, Dumnezeu, desi El este si om, si inca primul traitor al durerii. Al acestei dureri izvoratoare de mare bucurie. Incepand cu Cristos si sfarsind cu Cristos, numai o astfel de bucurie inalta sufletele spre Dumnezeu.

     (Am folosit traducerea lui B. Anania)

vineri, 9 iulie 2010

CEL ce ne-a scos de sub stapanirea intunericului

Coloseni 1:13 - ...Cel ce ne-a scos de sub stapanirea intunericului si ne-a stramutat in imparatia Fiului iubirii Sale,
Coloseni 1:14 - intru Care prin sangele Sau avem rascumpararea, iertarea pacatelor.




                                   Iluminati sunt, in lumina lor, de Lumina divina cei care vor sa tina sus Cuvantul vietii. Caci oricat de fara de limite de puternic este Cuvantul, si oricat de slabi, prin tentatiile spre ispite, am deveni noi, acest puternic Cuvant ne cere, ca si cum ar fi avand nevoie de ea, sustinerea. El, Cuvantul, stie ca, de fapt, sustinerea Lui de catre noi, ne intareste pe noi, puterea Lui fiind fara limite. Deci pentru a ne imputernici lumina ne lumineaza Dumnezeu. Si asa luminandu-ne, ne izbaveste de sub puterea intunericului, stramutandu-ne in imparatia Fiului iubirii Sale. Deci vrea, Dumnezeu, sa faca din noi fii ai dragostei Sale, si in aceasta vrere a Lui, Dumnezeu nu Se inseala, si nici nu ne inseala. Vrea sa ne faca pe toti fii ai ubirii Lui, Dumenzeu, dar cei mai multi dintre noi nu o vrem. Ni se pare noua prea scump pretul unui sange devenit jertfa, care nici macar nu este al nostru. Daca ar fi al nostru, ce mult l-am mai jeli...!  Dar, nefiind, trecem indiferenti pe langa el, nedandu-ne seama ca, in acest fel, trecem pe langa rascumparare. El ne-a izbavit de sub puterea intunericului, dar nu vrem noi, cei mai multi,  sa ne izbavim.

      (Am folosit traducerea lui B. Anania)


duminică, 4 iulie 2010

CACI DUMNEZEU ESTE CEL CE'NTRU VOI...LUCREAZA

Filipeni 2:13 - caci Dumnezeu este Cel ce'ntru voi le lucreaza si pe "a vrea" si pe "a lucra", pentru bunavoirea Sa.
Filipeni 2:14 - Pe toate sa le faceti fara murmur si fara socoteli,
                                     Ne da dupa placerea Lui Dumnezeu si vointa si infaptuirea. Fara indoiala ca simte placere sa ni le dea pe amandoua, caci de aceea ne-a pus Dumnezeu in aceasta lume, ca sa aiba placere in a ne da fiecaruia si vointa, atata cata ne trebuie, si putere, atata cata ne trebuie. E placerea lui Dumnezeu sa ne dea vointa si infaptuirea, dar tot placere a lui Dumnezeu este si aceea de a ne lasa liberi in a ne folosi vointa si infaptuirea. Deci este lucrarea lui Dumnezeu aceea de a ne da fiecaruia vointa si infaptuire, dar este lucrarea noastra aceea de a ne folosi, fiecare, vointa dupa vointa lui Dumnezeu. Sau impotriva ei. Este vorba deci despre liberul arbitru pe care, pentru ca ne-a facut asemanari ale Lui, Dumnezeu nu putea sa nu ni-l dea. Dumnezeul nostru liber nu ne putea face altfel decat liberi. Ne-a dat libertatea pentru ca, folosind-o, sa-I fim mai aproape. Numai omul care se apropie liber de Dumnezeu poate ajunge cu-adevarat in apropierea lui Dumnezeu, adica numai omul ajuns liber langa Dumnezeu intelege, si deci poate trai apropierea de Dumnezeu. Iar noi, liberi traind, suntem indemnati sa facem toate lucrarile, prin aceasta intelegand atat cele care ne apropie de Dumnezeu cat si cela care ne indeparteaza de El "fara murmur si fara socoteli". Dar mai ales, suntem incontinuu indemnati sa ne reamintim mereu in rastimpul infaptuirii acestor lucrari, de Cuvantul lui Dumnezeu, care ne spune sa ne folosim vointa si infaptuirea spre a fi lumini stralucitoare ale lui Dumnezeu.

   (Am folosit traducerea lui B. Anania)

IAR NOI TOTI ...

2 Corinteni 3:18 - Iar noi toti, cei ce cu fata descoperita privim ca'n oglinda slava Domnului, intru aceeasi icoana ne schimbam din slava in slava, ca de la Duhul Domnului.
                                 
             
                          Duhul da viata numai atunci cand Cuvantul devine implinire. Iar cei carora Duhul le da viata, alta decat viata venita de la parintii lor, sunt cei care, privind acum ca intr-o oglinda slava lui Dumnezeu, vor ajunge sa o priveasca fata in fata. Sunt cei care, schimbati din glorie in glorie prin Spiritul lui Dumnezeu, se apropie pas cu pas de asemanarea cu Dumnezeu. Iata, deci, ca incepand de aici, din aceasta viata care va avea sfarsit, ne apropiem mantuirea, deci intrarea in viata care sfarsit nu va mai avea. Vor ajunge acolo numai aceia care, din schimbare in schimbare, din glorie in glorie, se apropie, prin iubire, deci prin asemanare, de Creatorul lor, de Creatorul nostru. Dar aceasta munca  nu singur o implineste omul, ci prin Spiritul Sfant, cu ajutorul Spiritului Sfant. Daca munca de a se indeparta de Dumnezeu, omul singur si-o face, aceea de a se apropia de Dumnezeu ii este mult usurata de ajutorul chiar de la Acesta primit. Este singur omul doar pe drumul care il indeparteaza de Dumnezeu, caci pe drumul care il apropie de Dumnezeu el, omul, este insotit si intarit chiar de Duhul lui Dumnezeu. Dar si de ceilalti oameni care parcurg acelasi drum, iubirea de aproapele manifestandu-se si asa: sa ne ajutam unii pe altii in iubirea unora pentru altii, ajutandu-ne astfel  in iubirea de Dumnezeu. Iata ca cei care au aceasta iubire sunt ajutati din toate partile, iar cei care nu o au, nu sunt ajutati de nicaieri. Aceasta e iubirea: sa dai si sa primesti ajutor; aceasta este lipsa de iubire: sa ramai singur pe un drum gresit ...

   (Am folosit traducerea B. Anania)



sâmbătă, 3 iulie 2010

VOI ARATATI CA SUNTETI SCRISOARE A LUI HRISTOS

2 Corinteni 3:3 - voi aratati ca sunteti scrisoare a lui Hristos incredintata slujirii noastre, scrisa nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului Celui-Viu, nu pe table de piatra, ci pe tablele de carne ale inimii.
                                             Inimile curate, inimile care, oglinzi ale unor simtiri curate, vorbesc despre Cuvant si despre Cel care a trimis Cuvantul printre noi, sunt, iata! acele inimi de carne care au inscrise cuvintele epistolei lui Cristos, scrise cu Spiritul Dumnezeului Celui-Viu.
Sunt, acele cuvinte, venite din izvorul Duhului, pe care Yahveh l-a pus in fiecare dintre noi, ele, cuvintele, fiind ale lui Dumnezeu, dar rostite de aceia care le poarta in inima lor. Deci sunt si ale celor care le rostesc, caci pot fi rostite numai de aceia care le au inscrise in inima lor. Acele cuvinte inscrise in inimi de carne, atesta legatura celor care le rostesc cu Dumnezeu, cu Cristos, cu Spiritul Sfant. Scrise in inima lor de catre Cristos, si cu ajutorul unor slujitori ai Lui, aceste cuvinte fac din cei care le poarta epistole ale lui Cristos; iata adevarata numire a unui crestin adevarat, iata adevarata menire a unui crestin adevarat. Toti cei care vor sa fie crestinii doriti de Isus, trebuie sa davina, deci, table ale legamantului nou pe care Acesta vrea sa il inchei cu toti oamenii. Aceasta nu inseamna o despiritualizare a omului, ci, dimpotriva, o mai adanca spiritualizare a lui, Duhul Sfant fiind Acela care il transforma pe omul care intelege aceasta transformare. Duh Sfant care, cerneala si penita, rodeste numai in aceia dintre oameni care, constienti ca sunt purtatorii unui spirit izvorat din Spiritul divin, isi spiritualizeaza intreaga existenta, spre a usura devenirea lor. De aceea se poate zice ca, inainte de a fi oameni fizici, noi trebuie sa fim oameni spirituali, oameni-epistole, purtatori ai cuvintelor lui Dumnezeu. 
Cei care inteleg si fac asa, isi dau seama ca sunt asa cum sunt pentru ca vin de la Dumnezeu, de la "Cel ce ne-a si invrednicit sa fim slujitori ai unui Nou Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru ca litera ucide, dar duhul face viu." Deci, ca epistole ale lui Cristos, oamenii crestini trebuie sa-si traiasca viata dupa canonul scris in inima lor de catre Spiritul Sfant. Rostitori ai unor cuvinte scrise in inima lor, oamenii crestini, deci oamenii chip si asemanare a Celui care i-a creat, trebuie sa devina implinitori ai acelor cuvinte. Caci numai implinirea literelor ne da cu adevarat adevarata viata. Litera omoara numai atunci cand nu devine implinire, iar duhul da viata numai atunci cand litera devine implinire.     


(Am folosit traducerea B. Anania)                               


joi, 1 iulie 2010

PENTRU CA NOI II SUNTEM LUI DUMNEZEU BUNA MIREASAMA A LUI HRISTOS

2 Corinteni 2:15 - Pentru ca noi Ii suntem lui Dumnezeu buna mireasma a lui Hristos intre cei ce se mantuiesc si'ntre cei ce pier;
2 Corinteni 2:16 - unora, adica, mireasma a mortii spre moarte; iar altora, mireasma a vietii spre viata. Si pentru aceasta cine-i destoinic?
                                                 Fiecare ne traim viata  in functie de simtirea pe care o avem fata de Dumnezeu, Creatorul nostru al tuturora, simtire care, chiar ea, ne-a fost data de Creator, chiar ea, simtirea, fiind o dovada a asemanarii noastre cu Dumnezeu. Si drept fiind, Dumnezeu ne-a dat aceasta simtire in mod egal fiecaruia. Dar fiecare ne sporim ori ne imputinam aceasta simtire, in functie de modul in care fiecare simtim relatia personala cu Dumnezeu, unii apucand-o pe calea mantuirii iar altii pe calea pierzarii. Dar cei care au o relatie buna cu Yahveh, deci cei care, potrivit simtirii lor, merg pe calea spre Dumnezeu, percep mireasma lui Cristos ca fiind o mireasma de la viata spre viata, adica de la Cristos spre simtirea lui de a-L iubi pe Cristos, si prin Cristos pe Yahveh. 
   Ceilalti, care isi inrautatesc, cu voie sau fara voie, relatia lor, la inceput buna, asemeni tuturor, deci cei care, potrivit simtirii lor, au apucat-o pe o alta cale decat calea care duce la Dumnezeu, au o perceptie a miresmei lui Cristos ca fiind de la moarte spre moarte. Caci cum altfel decat moarte ar putea fi numita viata acelora care au apucat-o pe calea pierzarii? Iar Acela care judeca aceste lucruri, fiind El de-ajuns pentru ca lucrurile sa devina dovada adevarata a celor care le fac, este chiar Cuvantul lui Dumnezeu, Acela care nu inceteaza o clipa sa ne spuna tuturor, indiferent pe care dintre cai am apucat-o, ce trebuie sa facem pentru ca mireasma lui Cristos sa devina si mireasma noastra. Dar trebuie sa iubim mireasma nu pentru ca si prin ea capatam mantuirea, ci trebuie sa iubim mireasma pentru ca ea merita iubita. Iar cei care intra in odihna lui Dumnezeu avand mireasma lui Isus nu sunt stricatori ai Cuvantului, ci vorbind cu o inima curata, oglinda a unei simtiri curate, despre Dumnezeu, vor ajunge inaintea lui Dumnezeu purtatori fiind ai miresmei lui Cristos Isus.    


(Am folosit traducerea B. Anania)          

...SA FACETI TOTUL PENTRU SLAVA LUI DUMNEZEU.

1 Corinteni 10:31 - Deci, fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva: sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu.
                                      
     "Luati, mancati, acesta este trupul Meu." "Beti toti din el; caci acesta este sangele Meu, sangele Legamantului celui nou, care se varsa pentru multi, spre iertarea pacatelor." Deci fie ca mancam, fie ca bem, sau orice altceva am face, sa facem totul pentru gloria lui Dumnezeu. 
   Si cum altfel ar putea fi, pentru cei care sunt constienti ca Isus este Calea, Adevarul, Viata? Acel Isus care Si-a varsat sangele pentru a ne usura mantuirea. El a facut-o nu pentru ca vrea sa fie glorificat,
 ci pentru ca ne iubeste. Pe toti cei care, de-a lungul vremurilor, traiesc. Niciun om traitor in vremuri nu este lasat de Dumnezeu in afara iubirii Lui divine. Ne nastem toti pentru ca pe toti ne iubeste Dumnezeu. Vom muri toti, dar viata traita de fiecare in legea liberului arbitru, va face ca unii sa ramana in iubirea lui Dumnezeu, iar altii, pentru ca ei au vrut-o, sa iasa 
din aceasta iubire. Dreptatea si Bunatatea lui Dumnezeu asa se manifesta: toti ne nastem in iubirea lui Dumnezeu, dar nu toti murim ramanand in acea iubire. Fiecare ne traim viata asa cum intelegem s-o facem,
unii glorificandu-L pe Dumnezeu la orice mancare, bautura, sau oricand altcandva, altii nefacand-o deloc, iar altii glorificandu-L doar atunci cand au ei nevoie de a-L glorifica. Drept fiind, Dumnezeu nu-i poate trata pe toti la fel, adica, nu-i poate iubi pe toti cu aceeasi masura. Trebuie sa-L glorificam pe Dumnezeu nu pentru ca ar avea El nevoie de glorificarea noastra, toata gloria fiind a Lui oricum, ci pentru ca asa trebuie sa simtim noi. Fiecare ne traim viata in functie de aceasta simtire.