...din inima oamenilor ies cugetele rele...

Marcu 7:21 - "Fiindca din launtrul, din inima oamenilor ies cugetele rele, desfranarile, hotiile, omorurile,

Marcu 7:22 - adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, invidia, defaimarea, trufia, usuratatea.

Marcu 7:23 - Toate relele acestea ies din launtru, si ele il spurca pe om."

                                      Adevarata noastra masura este spiritualitatea noastra, pusa de Dumnezeu in primul om creat si, prin acesta, in oricare om care se va naste din femeie, nastere venita in urma unui act de unire intr-un singur corp a doua corpuri in care Dumnezeu a insuflat atata spiritualitate cata a considerat El necesara, si anume, atata cata sa faca din om o fiinta spirituala, daca vrea el, omul, sa fie asa, sau o fiinta mai ales trupeasca, daca vrea el, omul, sa fie asa. Dumnezeu ne-a facut trup si spirit pentru ca ne-a vrut chipuri ale Lui, si, pentru ca ne vrea si asemanare a Lui, ne-a facut liberi alegatori ai spiritualitatii, in detrimentul trupescului, asa fiind aceia care inteleg ca Dumnezeu este spirit inainte de a fi trup, si traiesc si infaptuiesc aceasta intelegere, ori liberi alegatori ai trupescului, asa fiind aceia care nu inteleg ca Dumnezeu este spirit inainte de a fi trup, si traiesc si infaptuiesc aceasta neintelegere. Ne-a dat un trup Dumnezeu, in trup El a pus o inima, la fel cum a pus in toate vituitoarele, dar a mai pus si un spirit, si un suflet, acestea fiind semnul asemanarii noastre cu Cel care ne-a creat. Deci semnul asemanarii noastre nu este inima, ci spiritul si sufletul, inima fiind aceea care ne apropie mai mult de alte vietuitoare decat de Dumnezeu. De aceea de acolo ies "cugetele rele, desfranarile, hotiile, omorurile..." Iar daca un om vrea sa fie mai mult un animal decat un spirit asemanator divinitatii, atunci el da frau liber inimii sale, lasand ca toate aceste mizerii sa iasa din launtrul lui, si sa-l spurce. Omul astfel spurcat nu mai poate fi purtator de Spirit Sfant. Deci, cand din launtrul omului ies lucruri rele, atunci in sufletul aceluia mai ramane putin loc pentru sfintenie, iar cand din launtrul omului ies lucruri bune, atunci in sufletul aceluia ramane mai mult loc pentru sfintenie. Si sfintirea si nesfintirea trec prin inima omului, doar ca prima printr-o inima buna, care nu a dat frau liber launtrului rau, iar cea de-a doua printr-o inima rea, care a dat frau liber launtrului rau. Acesta este mesajul lui Cristos.

    (Am folosit traducerea lui B. Anania)