luni, 28 februarie 2011

dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău

     Exodul 33:3 - "Suie-te în ţara aceasta unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci eşti un popor încăpăţânat."
   Exodul 33:5 - Şi Domnul a zis lui Moise: "Spune copiilor lui Israel: 'Voi sunteţi un popor încăpăţânat; numai o clipă dacă M'aş sui în mijlocul tău, te-aş prăpădi. Aruncă-ţi acum podoabele de pe tine, şi voi vedea ce-ţi voi face.' "


                                                            Dumnezeu iubeşte îngerii, iubind îngerii El respinge diavolii, ceea ce înseamnă că îi abandonează, ceea ce însemnă că îi predă  lor înşişi. Adică îngerii îi aparţin lui Dumnezeu, diavolii îsi aparţin loruşi. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu oamenii. Pedeapsa lui Dumnezeu pentru oamenii răi constă în a-i abandona. Iar aşa abandonaţi, oamenii intră în poporul încăpăţânat al diavolului, Oricâte podoabe ar purta, oamenii care merită a fi abandonaţi de Dumnezeu, vor fi abandonaţi. Ceea ce înseamnă că pentru Dumnezeu nu au nicio importanţă podoabele exterioare, dacă nu sunt oglindirea unor podoabe sufleteşti. Numai având astfel de podoabe sufleteşti ne vom putea sui în ţara aceea în care curge lapte şi miere. În mijlocul unui popor purtător numai de podoabe exterioare, Dumnezeu nu va sta niciodată, iar acolo unde nu stă Dumnezeu podoabele devin zadarnice.
       Scriu aici şi varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:


Ieşirea 33:3 - "şi te voi duce în ţara unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu Mă voi sui împreună cu tine, fiindcă tu eşti popor îndărătnic şi s-ar putea să te nimicesc pe drum."
Ieşirea 33:5 - Şi a zis Domnul către Moise: "Spune-le fiilor lui Israel: 'Voi, popor îndărătnic, vedeţi să nu aduc Eu peste voi o altă bătaie, şi să vă dau pierzării! Scoateţi acum de pe voi hainele voastre cele de slavă şi podoabele voastre, şi vă voi arăta ce am să fac Eu cu voi."

sâmbătă, 26 februarie 2011

pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi

Exodul 32:29 - Moise a zis: ”Predați-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jerfa fiului sau fratelui vostru, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi. ”

                         Predați-vă în slujba Domnului înseamnă să devenim fii ai lui Dumnezeu, înseamnă să-L primim pe Domnul în iubirea noastră, însemnă să intrăm noi în iubirea Domnului. A ne preda Domnului nu este la fel cu a ne preda omului, căci înainte de a ne cere predarea, Domnul ni S-a predat El Însuși, adică S-a făcut gata oricând să ne asculte, să vină lângă noi, lângă fiecare, să facă pentru fiecare dintre noi mai mult decât fiecare ar fi ar fi înstare să facă pentru el însuși. Nouă ni se par greu de împlinit aceste cuvinte: predați-vă...chiar cu jertfa fiului sau fratelui vostru din cauza nemăsuratei dureri pe care o implică, ni se par greu de împlinit chiar  dacă avantajul va fi al nostru, dar Lui nu i s-au părut așa, ba dimpotrivă, învingându-și durerea, nu a ezitat să-Și jertfească singurul Fiu, și pentru ce? pentru a ne ușura mântuirea. Și-a învins durerile Dumnezeu pentru ca să ne facă pe noi să înțelegem că numai învățând și noi să ni le învingem ne facem capabili de binecuvântare din partea Lui. Trebuie să simțim durere pentru a aprecia corect bucuria binecuvântării. Dar mai trebuie să știm, ne-o spune de atâtea ori Dumnezeu, că dintre acestea două durerea este trecătoare iar bucuria eternă. Întradevăr, deși cerută de Dumnezeu, durerea este omenească, deci aparține timpului acestei vieți trecătoare, pe când bucuria este divină, deci aparținând eternității. Așadar, a ne preda în slujba Domnului este a trăi o durere trecătoare pentru a ne face merituoși ai bucuriei eterne.

joi, 24 februarie 2011

un semn veșnic

 Exodul 31:17 - Acesta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic; căci în șase zile a făcut Dumnezeu cerurile și pământul iar în ziua a șaptea s-a odihnit și a răsuflat.
                           Domnul cerurilor și al pământului nu este Domn doar al celei de-a șaptea zile, după cum nu este nici al vreuneia dintre celelalte zile, El este Domn al tuturor zilelor, laolaltă și în parte. Domn al cerurilor și al pământului, este și Domn al timpului, atât al timpului de muncă, dar și al timpului de odihnă. S-a odihnit Dumnezeu în ziua a șaptea a Creației Sale nu pentru că El ar fi fost obosit și ar fi avut nevoie de odihnă, ci pentru că a vrut să pregătească o zi în care să-i primească pe cei pe care îi va primi, să ne primească deci în odihna Lui ca într-o sărbătoare. Este semnul veșnic între Creator și copiii lui Israel, dar copii ai lui Israel toți putem deveni, dacă ne facem merituoși ai primirii pe care Domnul ne-a pregătit-o în ziua odihnei Sale.

răscumpărarea sufletului

Exodul 30:12 - Când vei socoti pe copiii lui Israel și le vei face numărătoarea, fiecare din ei să dea Domnului un dar în bani, pentru răscumpărarea sufletului lui, ca să nu fie loviți de nicio urgie cu prilejul acestei numărători.

                      Ceea ce nu însemnă că sufletele noastre ar putea fi răscumpărate cu niște bani, ci, cred eu, însemnă că Domnul, Creatorul sufletelor, vrea să ne spună, și nouă după atâtea veacuri, că am ajuns să avem niște suflete atât de pervertite încât chiar și în cazul unor acțiuni simple și aparent fără nicio legătură directă cu sufletele noastre, trebuie să plătim un preț, nu pentru a ne ușura pervertirea, ci pentru a înțelege că ea există. I-ar fi plăcut Domnului ca la un astfel de recensământ toate sufletele numărate să nu fi fost pervertite, deci să nu fi fost nevoie de răscumpărare. Mai importantă, din păcate, decât banii plătiți este nevoia plății, adică nevoia noastră de răscumpărare.


  

luni, 21 februarie 2011

pe mitră să pui tabla sfinţeniei

Exodul 29:6 - Să-i pui mitra pe cap, şi pe mitră să-i pui tabla sfinţeniei.

                                    A dat acest ordin Dumnezeu gândindu-se că omul, purtătorul mitrei pe care se află tabla sinţeniei, va înţelege că mai importantă decât mitra este sfinţenia, şi că sfinţenia mitrei de pe capul lui trebuie să fie oglindirea sfinţeniei din mintea lui, adică din sufletul şi din inima lui, sfinţenie care, adevărată fiind, îl face pe om cel mai puternic. Acesta este omul care înţelege şi respectă porunca de a-L iubi pe Domnul Dumnezeu cu tot sufletul, cu toată inima şi cu toată mintea lui. Sfinţenia din mintea lui îi dă omului îndreptăţirea să spună că aşa este.

Dinu Lipatti - Chopin Valse n° 4 in F Major

luni, 14 februarie 2011

Altarul să-l faci din lemn de salcâm

Exodul 27:1 - Altarul să-l faci din lemn de salcâm; lungimea lui să fie de cinci coţi şi lăţimea lui de cinci coţi. Altarul să fie în patru colţuri, şi înălţimea lui să fie de cinci coţi.

                                                   Altar din lemn de salcâm, lung, lat şi înalt de cinci coţi... altar din iubire de Dumnezeu, lung, lat şi înalt cât cuprinde sufletul fiecăruia dintre noi. Întreaga creaţie este un altar al lui Dumnezeu, iar suprema încununare a acestei creaţii este sufletul pe care Creatorul, făcându-l asemănător cu al Lui, l-a dat omului. A dat suflet fiecărui om Dumnezeu, dar fiecare om e liber să facă din sufletul lui un altar lui Dumnezeu, altar mai mare sau altar mai mic, după simţirea şi voinţa fiecăruia, sau e liber să nu facă altar. Fiecare ne folosim sufletul după simţământul propriu. Ne-a dat suflet Dumnezeu, dar ne-a lăsat liberi în simţăminte. Liberi până acolo la a ajunge să nu mai sesizăm că măsura sufletelor noastre este mărimea altarului pe care noi îl ridicăm acolo, în suflet, Creatorului. Altar din lemn, lung, lat şi înalt de cinci coţi...dar şi altar din simţăminte sufleteşti, lung, lat şi înalt atâta cât cuprinde sufletul fiecăruia.

F.F.Chopin Waltz No.3