marți, 28 decembrie 2010

Pentru ce sa murim ...?

Geneza 47:19 - Pentru ce sa murim sub ochii tai, noi si pamanturile noastre? Cumpara-ne impreuna cu pamaturile noastre in schimbul painii, si vom fi ai domnului nostru, noi si pamanturile noastre. Da-ne samanta sa semanam, ca sa traim si sa nu murim, si sa nu ne ramana pamanturile pustii.
                                                Sunt cuvinte adresate lui Iosif de catre niste egipteni, dar cuvinte pe care oricare dintre noi i le putem adresa lui Dumnezeu. Caci aceste cuvinte poarta in ele, concentarta, intreaga noastra stare de a fi, a fi aici impreuna cu pamanturile noastre, de Dumnezeu date noua, aici unde in schimbul painii adica schimband totul pe trupul lui Cristos, ceea ce insemna traind totul in Cristos, noi trebuie sa ramanem ai Domnului nostru. Domn care nu doar ne da pamanturile, dar ne da si samanta sa le semanam ca sa traim si sa nu murim, si sa nu ne ramana pamanturile pustii. Deci iata! la fel cum mor pamanturile murim si noi, adica devenind pustii ca ele. Ceea ce inseamna ca murind nu disparem, nu ne neantizam, nu ni se pierde urma intr-un univers pierdut, ci, in existenta ramanand, devenim pustii, precum pamanturile nesemanate cu samanta primita de la Dumnezeu. Deci iata: om mort, om pustiu, deci om avand sufletul pustiit pentru ca nu si-a semanat acolo, in suflet, samanta primita de la Domnul.

Chopin Impromptu No. 1 in A flat, Op. 29

joi, 16 decembrie 2010

Acum, nu va intristati si nu fiti mahniti ca m-ati vandut ca sa fiu adus aici........................

Geneza 45:5 - Acum, nu va intristati si nu fiti mahniti ca m-ati vandut ca sa fiu adus aici, caci ca sa va scap viata m-a trimes Dumnezeu inaintea voastra.
Geneza 45:7 - Dumnezeu m-a trimes inaintea voastra ca sa va ramana samanta vie in tara, si ca sa va pastreze viata printr-o mare izbavire.
                                            Oare cu ce am gresi daca ne-am gandi ca aceste cuvinte au fost rostite de pe cruce de Isus Cristos? Cu nimic, cred eu ...   Intr'adevar, iata   Acum nu va intristati ca M-ati vandut ca sa fiu adus aici, caci ca sa va scap viata M-a trimis Dumnezeu inaintea voastra. Dumnezeu M-a trimis inaintea voastra ca sa va ramana samanta vie [...] si ca sa va pastreze viata printr-o mare izbavire.

CHOPIN : nocturne no.19 op.72

marți, 14 decembrie 2010

Sa nu vad mahnirea tatalui meu !

Geneza 44:34 - Cum ma voi putea sui eu la tatal meu, daca baiatul nu este cu mine? Ah! Sa nu vad mahnirea tatalui meu !
                                        Sunt  cuvinte pe care, parca, le-ar rosti Cristos: "Cum ma voi putea sui Eu la Tatal Meu fara voi? Ah!  Sa nu vad mahnirea Tatalui Meu!" Intr'adevar, pentru a ne putea lua si pe noi cu El a venit printre noi Cristos. A venit, a suferit, a murit, a inviat si S-a inaltat la Tatal Sau, care este si Tatal nostru. Deci iata-ne frati cu Isus!  A venit singur Cristos, a suferit singur, a murit singur, a inviat singur, dar nu vrea sa plece singur. Nu vrea sa Se inalte singur pentru ca El de aceea a venit, sa ne faca pe cat mai multi frati ai inaltarii Lui. De aceea ne-a invatat Tatal nostru adica ne-a invatat, ne invata inca fratia adevaratei iubiri, iubire care, traita curat de toti, pe toti ne poate face frati ai inaltarii. Iubirea, izvorata din iubirea Tatalui nostru divin, doar ea ne poate inalta, facandu-ne frati ai lui Cristos. Acesta a fost scopul venirii lui Dumnezeu printre noi, sa ne indumnezeiasca prin iubire pe toti. Sa ne faca deci capabili de inaltare. Si cu cat ne vom face mai multi frati ai inaltarii, cu atat mai mare va fi bucuria Tatalui nostru si a Fiului Sau. Si cu atat mai mare va fi si bucuria noastra.

DUMNEZEUL VOSTRU, DUMNEZEUL TATALUI VOSTRU, V-A PUS PE ASCUNS O COMOARA

Geneza 43:23 - Economul a raspuns: "Fiti pe pace! Nu va temeti de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatalui vostru, v-a pus pe ascuns o comoara in saci. Argintul vostru a trecut prin mainile mele." Si le-a adus si pe Simeon.

                                          Desi de Iosif pusa in saci, comoara a fost pusa acolo de catre Dumnezeu. Din nou ne arata Dumnezeu cum El face unele lucruri cu mainile oamenilor, si le face si pe acsuns uneori, atunci cand ascunderea este necesara. De aceea noi, oamenii, nu avem a ne teme de nimic, caci atunci cand avem noi nevoie de o comoara, Dumnezeu ne da comoara. Nu trebuie sa intelegem insa prin aceasta comoara o comoara de diamante, ori de aur, ori de argint, ci mai ales comoara iubirii, cea mai de pret, pe care intotdeauna Dumnezu ne-o da intreaga. Iar aceasta comoara noi ne-o putem imputina ori spori. Cu ea, cu aceasta comoara de Dumnezeu data, dar de noi sporita ori imputinata, ne vom prezenta fiecare inaintea lui Dumnezeu, atunci cand El ne va chema. De aceea ea, comoara iubirii, devine cel mai de pret bun al nostru. Si ce altceva este aceasta comoara decat chiar sufletul nostru?

duminică, 12 decembrie 2010

Da! am fost vinovati

Geneza 42:21 - Ei au zis atunci unul catre altul: "Da! am fost vinovati fata de fratele nostru; caci am vazut nelinistea sufletului lui cand se ruga, si nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta."
Geneza 42:22 - Ruben a luat cuvantul si le-a zis: "Nu va spuneam eu sa nu faceti o astfel de nelegiuire fata de baiatul acesta? Dar n'ati ascultat. Acum iata ca ni se cere socoteala pentru sangele lui."
Geneza 42:23 - Ei nu stiau ca Iosif ii intelegea, caci vorbea cu ei printr-un talmaci.
Geneza 42:24 - Iosif a plecat la oparte de la ei, ca sa planga. In urma s-a intors, si le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, si a pus sa-l lege cu lanturi in fata lor.

                                                                 Iosif i-a inteles poate pe fratii sai si atunci cand acestia il vindeau, si, poate, si atunci tare ar fi vrut sa poata merge la oparte si sa planga. A plans Iosif si la despartire, a plans si la regasire. A plans pentru ca fratii lui ii faceau o nelegiuire, a plans pentru ca orice despartire doare. Si, peste ani, a plans pentru ca orice regasire, dupa o astfel de despartire, doare. Si totusi acum, peste ani, ce fericit era Iosif ca a fost ales de Dumnezeu sa implineasca el misiunea salvarii unei familii, si prin ea, a unui neam, si prin el a unei credinte, credinta in Yahveh. Necesita sacrificiu salvarea credintei, dar o credinta astfel salvata se intareste prin sporirea iubirii pe care chiar ea, credinta salvata, o contine. De aceea, dupa ce plange, Iosif sarbatoreste regasirea. Care regasire s-a putut intampla tot ca rod al credintei, deci isca si lacrimi de durere credinta, dar la fel si lacrimi de bucurie. Iar pe cei disparuti ii face sa reapara, uneori ca salvatori chiar ai acelora care le-au cauzat disparitia. Necesita sacrificiu salvarea credintei, dar, oadata salvata, chiar ea devine salvare.

vineri, 10 decembrie 2010

cumparati grau

Genaza 42:2 - Si a zis: "Iata, aud ca este grau in Egipt; pogorati-va si cumparati grau de acolo, ca sa traim si sa nu murim."
                                                  Graul, indiferent unde creste, in Egipt, in Israel ori aiurea, devine faina, faina devine paine. Iar painea ne tine sa traim, sa nu murim. De aceea a luat Cristos o paine, a frant-o si ne zice:  "Acesta este trupul Meu!"   Viata noastra, de paine intretinuta, este trupul lui Cristos, caci acea Paine ce altceva este decat viata noastra? De aceea, oriunde s-ar face graul, trebuie sa pogorm si sa-l cumparam, caci in fiecare bob salasuieste Cristos. Iar moneda cumpararii o constituie faptele noastre. Nu cu bani ne invrednicim de trupul lui Cristos, ci cu insasi viata noastra, viata intretinuta de acel trup devenit paine. Daca painea a devenit trup, sau trupul a devenit paine are mai putina importanta, importanta este trairea noastra in trup si in paine. Asa incat putem zice ca nu graul din Egipt i-a salvat pe toti ai lui Iosif, ci chiar Isus Cristos.

Chopin Nocturne 17 in B Major Op 62 No 1 Lympany Rec 1961

miercuri, 8 decembrie 2010

Dumnezeu este Acela care va da un raspuns

Geneza 41:16 - Iosif a raspuns lui Faraon: "Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un raspuns prielnic lui Faraon."
Geneza 41:25 - Iosif a zis lui Faraon: "Ce a visat Faraon inseamna un singur lucru: Dumnezeu a aratat mai dinainte lui Faraon ce are sa faca."
Geneza 41:32 - "Cat priveste faptul ca Faraon a visat visul de doua ori, inseamna ca lucrul este hotarat din partea lui Dumnezeu, si ca Dumnezeu se va grabi sa-l aduca la indeplinire."


                                        Iosif trebuia sa existe, si a existat. Trebuia sa existe si Faraon, iar acest faraon trebuia sa-l intalneasca pe Iosif pentru ca noi sa intelegem ca ce hotaraste Dumnezeu, El se va grabi sa aduca la indeplinire. Yahveh, Dumnezeul lui Iosif, nu era si Dumnezeul lui Faraon, si totusi
Dumnezeu a aratat mai dinainte lui Faraon ce are sa faca.  Dumnezeu nu procedeaza cum am proceda noi, oamenii, caci care om? foarte putini in orice caz! si toti caracterizati de ceilalti drept "fraieri", deci care om ar arata mai dinainte unui strain, si mai ales unuia care nici nu-l baga in seama, bunavointa? Ba mai mult, sa faca de doua ori un lucru pentru a-l face pe acel strain sa priceapa ce are de facut. Din fericire Dumnezeu nu lucreaza cum lucram noi oamenii. Oameni ca Iosif Ii apreciaza lucrarile, iar ca Iosif ar trebui sa fim toti.

Chopin: Nocturne No.16

Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu

Geneza 40:8 - Ei i-au raspuns: "Am visat un vis, si nu este nimeni care sa-l talmaceasca." Iosif le-a zis: "Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiti-mi dar visul vostru."

                                                     Suntem mici sau mari numai raportat la ascultarea pe care o dam Cuvantului. Iar Cuvantul ne spune ca tot ce suntem de la Dumnezeu suntem, ca tot ce avem de la Dumnezeu avem. A fost mare Iosif nu prin demnitatea pe care a capatat-o in lumea cezarilor, ci prin ascultarea pe care a dat-o Cuvantului. Nu se intrupase Cuvantul, dar Iosif Il asculta. Incat putem spune ca daca Iosif nu ar fi fost omul care sa zica Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu Dumnezeu nu i-ar fi dat puterea de a talmaci. Dar Iosif trebuia sa existe, si a existat, trebuia sa implineasca o misiune, si a implinit-o, toate intamplandu-se pentru ca trebuia sa existe omul care sa spuna Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu si acela a fost Iosif. Cei care au avut visul i l-au povestit spre talmacire lui Iosif, dar ei au facut o gresala, si anume, l-au apreciat pe Iosif inainte de a-L aprecia pe Dumnezeu.   L-au apreciat pe talmacitor inainte de a-L aprecia pe Cel care le-a trimis visul.

marți, 7 decembrie 2010

Domnul [...] Si-a intins bunatatea peste el

Geneza 39:21 - Domnul a fost cu Ioif, si Si-a intins bunatatea peste el. L-a facut sa capete trecere inaintea mai marelui temnitei.
                                                                   A trebuit sa fie vandut Iosif de catre fratii sai unor ismaeliti pentru ca sa ajunga sa capete trecere inaintea mai marelui temnitei. Este o veriga din lantul pe care il va implini fiul lui Iacov pentru a-si implini, intreg, destinul. Domnul a fost cu Iosif nu numai in imprejurarea aceasta, ci tot timpul, dar in imprejurarea aceasta in mod deosebit. Intinzand-Si bunatatea peste Iosif,  Domnul ne asigura ca Isi poate intinde bunatatea peste oricine care, asemeni lui Iosif, isi urmeaza neabatut destinul. A fost foarte aproape Iosif de a se pierde, caci dupa ce a fost vandut a ajuns sa traiasca printre egipteni, care pentru evrei erau niste pagani. Din mic a ajuns mare Iosif printre acesti straini, dar marirea lui nu l-a facut sa-si piarda sufletul, acel suflet dat lui, asemeni tuturor, deci si a acelor egipteni, de Dumnezeu Yahveh. A ramas modest Iosif in marirea lui, si a ramas acelasi iubitor de tata si de frati, acei frati care candva l-au vandut. Dar Iosif a fost constient, de la un anumit moment, ca vinderea lui trebuia sa se intample pentru a se intmpla intocmai toate cele dorite de Yahveh.  Si mic, si mare Iosif a ramas acelasi, el stia ca mic sau mare nu inseamna nimic cand Il excludem pe Dumnezeu din actul cantaririi. Suntem mici sau mari numai fata de ascultarea pe care o dam Cuvantului.

luni, 6 decembrie 2010

Iata ca vine fauritorul de vise!

Geneza 37:10 - I-a istorisit tatalui sau si fratilor sai. Tatal sau l-a mustrat, si i-a zis: "Ce este visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta si fratii tai, sa ne aruncam cu fata la pamant inaintea ta?"
Geneza 37:19 - Ei au zis unul catrea altul: "Iata! ca vine fauritorul de vise!"

                                         Fauritorul de vise nu era el cel care isi faurea visele. Fauritorul de vise era cel care va fi salvatorul familiei lui, si prin ea, a unei natiuni intregi. Nu trebuiesc luati in deradere cei care, in mod evident, au partasie mai mare cu Dumnezeu. Ei intotdeauna, indiferent de deraderea noastra si indiferenti la ea, isi implinesc misiunea, precum acest Iosif, pentru ca mai mult decat ei, misiunea o implineste Dumnezeu. Prin ei. Iar noi, oamenii de rand, ar trebui sa ne aruncam cu fata la pamant in fata unor astfel de alesi ai lui Dumnezeu, gestul nostru preamarindu-L pe Dumnezeu inainte de a-l preamari pe om. 'Fauritorii de vise'  cei adevarati, sunt, asemenea lui Iosif, implinitori de destine, si toate destinele isi au izvorul in vointa lui Dumnezeu. Faptul istoric ca peste ani tatal si fratii lui Iosif s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui, vine sa confirme adevarul ca, indiferent de atitudinea oamenilor de rand, implinitorii de destine isi implinesc destinul, adica misiunea, care misiune ar trebui sa insemne usurarea implinirii destinelor noastre, ale fiecaruia in parte.
    Scriu aici si versiunea dupa Septuaginta, in traducerea lui B. Anania: 
Facerea 37:10 - A povestit tatalui sau si fratilor sai, iar tatal sau l-a certat si i-a zis: "Ce inseamna visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva eu si mama ta si fratii tai vom veni si ne vom inchina tie pana la pamant?"
Facerea 37:19 - zicand fiecare catre fratele sau: "Uite ca vine visatorul acela de vise!"

marți, 30 noiembrie 2010

dar daca nu voiti sa ne ascultati ...

Geneza 34:17 - Dar daca nu voiti sa ne ascultati si sa va taiati imprejur, ne vom lua fata si vom pleca.

                                            Taierea imprejur este o operatie instituita de Yahveh pentru a-i face pe oameni, atat pe cei taiati imprejur cat si pe cei netaiati, sa intleaga ca cei care vor sa fie ai lui Dumnezeu trebuie sa fie diferiti de ceilalti. Taierea imprejur a fost mai intai un semn vizibil, chiar daca putea fi vazut doar in intimitatea purtatorului de semn. Oricine putea zice: "Sunt taiat imprejur", caci ii trebuia mult curaj celui de langa el sa-i spuna: "Arata-mi!"  iar cererea putea fi inteleasa in tot felul de feluri. Ce inseamna aceasta? Inseamna ceea ce ne va lamuri tot Dumnezeu: ca taierea imprejur trebuie sa fie, inainte de orice, o operatie simbolica mai mult decat una fizica; trebuie sa ne taiem imprejur inimile. Iar daca cineva ne va cere: "Arata-mi!" noi ii vom putea zice: "Iata!", nu aratandu-i ceva, ci aratandu-ne pe noi insine. Este taierea imprejur necesara a fi facuta de toti, barbati si femei impreuna. Este taierea imprejur care trece de la amenintarea ne vom lua fata si vom pleca  la "ne vom lua cu totul si vom pleca". Chiar daca nu trebuie ca cei 'taiati' imprejur sa-i abandoneze pe cei 'netaiati', indemnul "Iubeste-ti aproapele!" netrebuind sa aiba bariere, uneori e necesar ca parasirea sa se intample, si anume, atunci cand 'netaiatii' imprejur isi fac din netaierea lor un merit. Intr'adevar, taierea imprejur nu este o obligatie decat pentru cei care vor sa si-o faca, si, cu atat mai mult, netaierea nu este un merit decat pentru cei netaiati. 

pastreaza frate ce este al tau

Geneza 33:9 - Esau a zis: "Eu am din belsug, pastreaza frate ce este al tau!"

                               Cuvintele lui Esau pastreaza frate ce este al tau  nu se refera atat de mult, cred eu, la lucrurile materiale cuvenite ca drept de mostenire, cat mai ales la ceea ce era cu adevarat al lui Iacov, si anume, locul lui si rolul lui, harazite de Dumnezeu. Nu a fost Iacov primul nascut, dar locul lui a fost acela al primului nascut, si rolul lui in consecinta. Deci pastreaza frate ce este al tau  inseamna recunoasterea din partea lui Esau a drepturilor pe care Dumnezeu i le-a dat lui Iacov, dintre care cel mai important a fost acela de prim nascut, desi nu era. Cei care ajung la recunoasterea locului si rolului pe care Dumnezeu il acorda altora de langa ei, fac un pas spre Domnul. Iacov a fost acela care a meritat sa ridice un altar numit Domnul este Dumnezeul lui Israel - El Elohe Israel . Caci intr'adevar, trebuie sa merite omul a ridica altarele pe care le merita Dumnezeu.

duminică, 28 noiembrie 2010

Fratele tau a venit cu viclesug

Geneza 27:35 - Isaac a zis: "Fratele tau a venit ci viclesug si ti-a luat binecuvantarea."


                              Pare viclesug gestul lui Iacov, si asa si este din punctul de vedere al lui Esau, si, poate, al nostru, al oamenilor. Dar daca Dumnezeu a vrut sa se intample asa nu poate fi vorba despre viclesug. Nimeni nu poate lua, deci fura binecuvantarile altora. Binecuvantarile nu pot fi furate. Binecuvantarea pe care a primit-o Iacov era binecuvantarea lui, cea pe care el o merita. Nu se schimba destinul oamenilor implinitori de destin, iar Dumnezeu nu lucreaza cu oameni care incerca ei insisi sa-si aroge destine. Destinul lui Iacov a fost destinul lui Iacov, de la Dumnezeu venit, si nicidecum destinul lui Esau luat prin viclesug.

miercuri, 24 noiembrie 2010

Anonimo Veneziano, 1970 Final

sa-ti dea Dumnezeu roua din cer

Geneza 27:24 - Isaac a zis: "Tu esti deci fiul meu Esau?" Si Iacov a raspuns: "Eu sunt!"
Geneza 27:26 - Atunci tatal sau Isaac i-a zis: "Apropie-te dar, si saruta-ma, fiule."
Geneza 27:27 - Iacov s-a apropiat, si l-a sarutat. Isaac a simtit mirosul hainelor lui, l-a binecuvantat si a zis: "Iata, mirosul fiului meu este ca mirosul unui camp, pe care l-a binecuvantat Domnul.
Gneza 27:28 - Sa-ti dea Dumnezeu roua din cer
                        si grasimea pamantului,
                        grau si vin din belsug!"

                                                                                         Il intreaba Isaac pe Iacov tu esti fiul meu Esau? iar Iacov raspunde Eu sunt!  Era fiul lui Isaac Iacov, iar daca tatal lui ar fi intrebat doar: "Tu esti fiul meu?" raspunsul lui Iacov n-ar mai fi fost o minciuna, dar asa este, chiar daca pe jumatate, caci Iacov era fiul lui Isaac. Si cine stie?  ne va povesti poate odata Isaac in ceruri daca el chiar nu si-a dat seama ca Iacov n-a fost Esau. Dar pentru ca Dumnezeu, Dumnezeul lui Avraam, urma sa se numeasca si Dumnezeul lui Iacov, Isaac a acceptat schimbarea, chiar si cu pretul unei inselatorii. Domnul Dumnezeul nostru este Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov. Deci nu putea Esau sa-i ia locul lui Iacov, dar Iacov a trebuit sa-i ia locul lui Esau. Printr-o inselatorie, zicem noi, dar eu cred ca din punctul de vedere al lui Dumnezeu afirmatia nu este adevarata; dimpotriva, inselatorie ar fi fost sa nu-i ia Iacov locul lui Esau, caci Domnul Dumnezeul nostru nu se putea numi Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac, al lui Esau, El se numeste asa cum vrea El sa-L numim Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov. Din Iacov va iesi Iosif, cel care va avea destinul de a salva un intreg popor salvand o familie. Poate ca stia Isaac ca Iacov nu era Esau, caci apoi ii spune lui Iacov Apropie-te dar, si sarut-ma, fiule si inca Iata, mirosul fiului meu este ca mirosul unui camp spune "mirosul fiului meu" si nu "mirosul lui Esau". De aceea urmeaza o binecuvantare si o urare venita mai degraba de la Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov decat de la un om sa-ti dea Dumnezeu roua din cer, si grasimea pamantului, grau si vin din belsug  Si asa a facut Dumnezeu, caci iata!  roua din cer va fi mana salvatoare, grasimea pamantului va fi solul fertil al tarii Israel, grau si vin din belsug va fi trupul si sangele lui Cristos, venite din belsug peste noi dupa coborarea Lui de pe cruce.           

luni, 22 noiembrie 2010

ca sa te binecuvanteze sufletul meu

Geneza 27:4 - "Fa-mi o mancare, cum imi place mie, si adu-mi sa o mananc, ca sa te binecuvanteze sufletul meu inainte de a muri."
Geneza 27:19 - Iacov a raspuns tatalui sau: "Eu sunt Esau, fiul tau cel mai mare; am facut ce mi-ai spus. Scoala-te, rogu-te, sezi si mananca din vanatul meu, pentru ca sa ma binecuvanteze sufletul tau!"
Geneza 27:20 - Isaac a zis fiului sau: "Cum l-ai si gasit, fiule?" Si Iacov a raspuns: "Domnul Dumnezeul tau mi l-a scos inainte."


                                                          Expresia sa ma binecuvanteze sufletul tau  oglindeste divinitatea sufletelor noastre, din moment ce ele pot face ceea ce Domnul face: pot binecuvanta. Numai din suflet venita este adevarata binecuvantarea facuta de om. Nu binecuvantam cu gura, ori cu gesturile, binecuvantam cu sufletul, partea din noi asemanatoare divinitatii. Binecuvantam cu sufletul, dar putem minti cu gura, asemeni lui Iacov, care printr-o minciuna ii ia locul fratelui sau Esau. Este aceasta insa o minciuna facuta cu voia lui Dumnezeu, caci El a voit ca Iacov sa-i ia locul lui Esau, spre a implini el, Iacov, destinul harazit de Dumnezeu poporului evreu. Si, prin el, intregii omeniri. De ce nu a facut Dumnezeu sa se nasca, de la inceput, Iacov primul?  Este o intrebare rascolitoare, cred eu, al carui raspuns devine, chiar el, izvor de noi intrebari. Cel din urma va fi cel dintai, ne spune Domnul Isus. Dar ce inseamna cel din urma la infaptuirea unor fapte rele si cel din urma la infaptuirea unor fapte bune? Cel din urma faptuitor al raului poate deveni faptuitor de bine, iar cel din urma faptuitor al binelui poate deveni primul la infaptuirea raului. Se incruciseaza si se amesteca destinele si faptele noastre, dar ele se incruciseaza asa doar pentru noi oamenii, de aceea intervine Dumnezeu spre a ajuta la implinirea destinelor noastre, ale unor oameni sau ale unor popoare. Pentru Dumnezeu Iacov a fost Esau, Esau a ramas Esau, pentru Dumnezeu doi iezi dintr-o turma pot deveni vanat atunci cand trebuie sa devina. Iar noi, oamenii, trebuie sa intelgem si sa urmam voia lui Dumnezeu.  Are importanta daca pe cineva il cheama Iacov sau Esau, numele nostru fiind, uneori, oglindirea vietuirii noastre, Biblia ne arata de multe ori ca asa este, dar pe oamenii implinitori de destin divin ii va chema intotdauna asa cum trebuie sa-i cheme. Si nu are nicio importanta daca vanatul este chiar vanat, sau este vorba despre doi iezi dintr-o turma, important este ca mancarea facuta din ei sa fie placuta lui Dumnezeu, nu ca gust, ci ca ascultare a noastra. 

Domnul i s-a aratat

Geneza 26:24 - Domnul i s-a aratat chiar in noaptea aceea, si i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul tatalui tau Avraam; nu te teme, caci eu sunt cu tine; te voi binecuvanta si iti voi inmulti samanta, din pricina robului Meu Avraam."
Geneza 26:25 - Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului, si si-a intins cortul acolo. Robii lui Isaac au sapat acolo o fantana.
                                                  Zice acum Dumnezeu din pricina robului Meu Avraam apoi va zice "din pricina robului Meu Moise" apoi "din pricina robului Meu David". Dar va sfarsi:  "din pricina marii iubiri pe care v-o port voua, oamenilor,  si a marii iubiri pe care I-o port Fiului Meu Isus". Asa ne spune fiecaruia Dumnezeu nu te teme, caci eu sunt cu tine; te voi binecuvanta dar nu toti auzim, si mai ales nu toti intelegem. Cei care inteleg se bucura, si ridica un altar Numelui Domnului. Nu mai este un altar de piatra, asemeni celui lui Isaac, este un altar spiritual, si intotdeauna langa el exista un cort, si anume - sufletul celui care ridica altarul, si exista o fantana adanc sapata, si anume - credinta celui care a ridicat altarul si a intins cortul. Intotdeauna exista oameni pe care Dumnezeu ii numeste robi ai Lui, dar ale caror robii intotdauna se vor transforma in mari iubiri. Asa vrea sa lucreze Dumnezeu, si deci asa se intampla.

Chopin - Nocturne No.13 in C Minor Op.48-1 Michie Koyama(Japan) 小山実稚恵

joi, 18 noiembrie 2010

cel mai bun din mormintele noastre

Geneza 23:6 - "Asculta-ne domnule! Tu esti ca un domnitor al lui Dumnezeu in mijlocul nostru; ingroapa-ti moarta in cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri sa-ti ingropi moarta in mormantul lui."
                                                                               Fiecare avem locul mormantului nostru, loc important pentru fiecare, din moment ce Biblia ne spune ca Sarei, sotia lui Avraam si mama lui Isaac, i-a fost ales, ca o recunoastere a rolului avut printre muritori, cel mai bun dintre mormintele de acolo. Unei femei atat de buna cel mai bun mormant. Are deci importanta unde suntem ( vom fi ) ingropati, poate pentru ca locul ingropaciunii noastre este loc de trecere intre o moarte si o inviere. Intre o moarte care nu inseamna o disparitie definitiva, o pierdere in neantul inexistantei, si o inviere care nu inseamna readucerea la o viata care, la randul ei, se va sfarsi cu o alta moarte. Nu este o inlantuire de vieti si de morti existenta noastra, ea este o singura viata, intrerupta de o moarte; intrerupta, dar nu terminata. De un mormant a avut nevoie si Isus Cristos, dar unde este mormantul Lui acum? Asa se va intampla si cu mormantul fiecaruia dintre noi. E important mormantul, dar mult mai importanta e invierea din mormant.
                Scriu aici si traducerea lui B. Anania dupa Septuaginta:
Facerea 23:6 - " Nu, domnul meu, ci asculta-ne: tu esti intre noi un voievod al lui Dumnezeu; ingroapa-ti moarta in cel mai ales dintre locurile noastre de ingropare; nimeni dintre noi nu te va opri ca'n locul sau de ingropare s-o asezi pe raposata ta."

marți, 16 noiembrie 2010

Dumnezeu Insusi va purta de grija

                                      
Geneza 22:6 - Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus in spinarea fiului sau Isaac, si a luat in mana focul si cutitul. Si au mers astfel amandoi impreuna.
Geneza 22:7 - Atunci Isaac, vorbind cu tatal sau, a zis: "Tata!" "Ce este?" i-a raspuns el. Isaac a zis din nou: "Iata focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?"
Geneza 22:8 - "Fiule" a raspuns Avraam,"Dumnezeu Insusi va purta de grija de mielul pentru arderea de tot."  Si au mers amandoi impreuna inainte.

                                       Tatal lui Isaac i-a pus lemnele in spinare fiului sau, precum crucea pusa in spinare Domnului nostru. Amandoi, Isaac si Isus, erau fii de tati, amandoi reprezentau o jerfa, una pentru ascultare in credinta, cealalta pentru mantuire. Mantuire in care pot fi cuprinsi si aceia care nu cred, daca se intorc. Necredinciosii nu sunt ca Avraam, cel care nu a ezitat sa puna in spinarea fiului sau, singurului sau fiu de la Sara, lemnele arderii lui. Dupa cum nici Isus nu a ezitat sa ia in spinare crucea pe care Tatal Sau L-a pus s-o ia. L-a pus s-o ia din iubire pentru noi, iubire atat a Tatalui, cat si a Fiului purtator de cruce. Cruce care insemna arderea Lui de tot. Poate daca i-ar fi spus Avraam despre ce este vorba, Isaac si-ar fi acceptat jertfa. Dar nu i-a spus, de aceea Isaac intreaba: unde este mielul pentru arderea de tot?  Intrebare pe care Isus Cristos nu a mai trebuit sa o puna, caci El stia ca El Insusi este mielul arderii de tot. Asa cum Dumnezeu Insusi a purtat de grija de mielul pentru arderea de tot in cazul lui Avraam si Isaac, tot la fel, Dumnezeu Insusi a purtat de grija de Mielul arderii de tot in cazul mantuirii noastre. El Si-a facut Miel propriul Lui Fiu. Lui Dumnezeu Tatal nu I-a mai dat nimeni un miel pe care sa-l puna in locul Fiului Sau. Astfel incat Fiul sau a trebuit sa fie ars de tot. Si a fost ars de tot pe crucea de lemn pe care El Insusi si-a purtat-o. Avraam a avut credinta mare, si deci a ascultat de Dumnezeu atunci cand Acesta i-a cerut sa-si arda de tot fiul. De aceea, apoi, au mers amandoi impreuna inainte. Yahveh are credinta mare, de aceea isi asculta propriul Sau cuvant atunci cand El Si-a cerut Lui Insusi sa-Si arda de tot Fiul. De aceea noi toti putem acuma merge inainte, impreuna cu Ei. 

Chopin Nocturne - No 12 in G Major Op 37-2

luni, 15 noiembrie 2010

si Dumnezeu i-a deschis ochii

Geneza 21:19 - Si Dumnezeu i-a deschis ochii, si ea a vazut un izvor de apa; s-a dus de a umplut  burduful cu apa, si i-a dat  copilului sa bea.

                                           Dumnezeu i-a si deschis ochii, si i-a si dat un izvor de apa. Era in pustia Beer-Seba Agar, deci ne putem gandi ca izvorul nu era acolo inainte de a-i deschide Dumnezeu ochii, si ne putem gandi ca degeaba ar fi aparut atunci si acolo izvorul daca Dumnezeu nu i-ar fi deschis ochii. Deci iata doua lucruri legat implinite la timp de catre Dumnezeu. Avem noi oamenii, un soi de orbire care nu ne lasa sa vedem izvorul lui Dumnezeu, si, desi setosi, nevazandu-l, nu ne potolim setea. Izvoareste chiar langa noi apa lui Dumnezeu, dar noi, orbii, tot setosi ramanem. Ne umplem burduful doar daca admitem ca Dumnezeu ne deschide ochii ca sa vedem izvorul de langa noi. Dar sunt unii, chiar foarte multi, care, desi le deschide Dumnezeu ochii, tot orbi raman. Si deci, tot setosi langa izvor. Apoi iata! nu numai ca ne deschide Dumnezeu ochii, dar ne da si izvorul. Si ambele actiuni le implineste la timp, asa cum la timp implineste Dumnezeu tot ce implineste El. Se spune ca da de doua ori cine da la timp, deci dandu-ni-le pe toate la timp, masura lucrurilor date de Dumnezeu devine dubla.

caci Domnul vroia sa-l crute

Geneza 19:16 - Si fiindca Lot zabovea, barbatii aceia l-au apucat de mana pe el, pe nevasta sa, si pe cele doua fete ale lui, caci Domnul vroia sa-l crute; l-au scos si l-au lasat afara din cetate.
                                                                                 Barbatii aceia erau ingerii aceia, si anume, acei ingeri care au staruit ca Lot, impreuna cu familia lui, sa iasa din cetatea care urma a fi distrusa. Dar Lot zabovea. A zabovi atunci cand iti vorbesc ingerii, inseamna a nu crede. A zabovi in credinta, inseamna a nu intelege. A nu intelege, inseamna a suferi. Intr'adevar, a nu intelege ca Domnul Dumnezeul nostru vrea sa ne scoata pe toti din cetatea care urmeaza a fi distrusa, inseamna a-ti accepta distrugerea, impreuna cu a cetatii, dar cu o mare diferenta: cetatea distrusa dispare, omul distrus sufera. Nu trebuie sa zabovim atunci cand ne vorbesc ingerii, asemeni lui Lot, ci asemeni lui Noe sa ascultam si sa facem, pentru ca sa traim. Daca se intampla sa zabovim, totusi, Domnul prin ingerii Sai, care sunt spirite inainte de a fi fiinte, ne ia de mana si ne scoate afara din cetate, din acea cetate sortita distrugerii, si ne duce in alta cetate, Cetatea lui Dumnezeu. Noi trebuie doar sa ne lasam condusi.

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

TU ESTI DUMNEZEU CARE MA VEDE !

Geneza 16:13 - Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: "Tu esti Dumnzeu care ma vede -EL ROI-! Caci a zis ea: " Cu adevarat, am vazut aici spatele Celuice m-a vazut!"
                                                                                                                          Vedem spatele Dumnezeului care ne vorbeste nu pentru ca El ne-ar intoarce spatele, ci pentru ca nu vrem noi sa trecem 'dinaintea' Lui, spre a-I vedea fata. Ne-am facut nemerituosi de a-I vedea fata prin Adam, dar ne sporim nemeritul prin noi insine, fiecare in parte. Spune Agar am vazut aici spatele Celuice m-a vazut si asa putem spune toti, caci pe toti ne vede Dumnezeu, deci toti in anumite momente, unii mai des-altii mai rar, unii mai mult-altii mai putin, stam fata-in-fata cu Dumnezeu, caci numai asa ne vede Dumnezeu. Si asa ar trebui 'sa-L vedem'  si noi. Ar fi suficient sa-I zicem precum Agar am vazut aici spatele Celuice m-a vazut  dar prin aceasta sa intelegem ca asa cum va vede El, Dumnezeu care ma vede Il pot vedea si eu, Ii pot vedea si preamari fata. El Roi, Dumnezeu care ma vede este Acela pe care eu Il vad. Cu ochii mintii, dar Il vad !
                     Scriu aici si traducerea lui B. Anania dupa Septuaginta:
Facerea 16:13 - Si L-a numit Agar pe Domnul Cel ce-i graise: "Tu-Dumnezeul-vederii", caci a zis ea: "Oare nu L-am vazut eu aici pe Cel ce m-a vazut?"

vineri, 12 noiembrie 2010

Binecuvantat sa fie Dumnezeul Cel Preainalt

                                            
Geneza 14:18 - Melhisedec, imparatul Salemului, a adus paine si vin; el era preot al Dumnezeului Celui Preainalt.
Geneza 14:19 - Melhisedec a binecuvantat pe Avram, si a zis: "Binecuvantat sa fie Avram de Dumnezeul Cel Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantului.
Geneza 14:20 - Binecuvantat sa fie Dumnezeul Cel Preainalt, care a dat pe vrajmasii tai in mainile tale!" Si Avram i-a dat zeciuiala din toate.

                                                                  Avram, invingatorul Avram, inca nu devenise Avraam. Melhisedec, imparat al Salemului, nedevenit inca Ierusalim, preot al Dumnezeului Celui Preainalt Dumnezeu Preainalt din vecie in vecie, il intampina pa Avram cu paine si vin; a fost prezent acolo si Fiul Dumnezeului Celui Preainalt; a fost prezent acolo si Duhul Sfant, caci de aceea se spune ca Melhisedec era preot al Dumnezeului Celui Preainalt, iar preotie fara Duh Sfant nu poate exista. A fost acolo Divinitatea, a fost acolo Melhisedec, a fost acolo Avram. Dintre ei Avram era cel mai mic. De aceea el da zeciuiala din toate, dupa ce primeste binecuvantarea lui Dumnezeu, prin invocarea lui Melhisedec, nu pentru ca Dumnezeu Cel Preainalt ar fi avut nevoie de aceasta zeciuiala, ori ca binecuvantarile se pot primi doar in urma unui pret platit, dar pentru linistea lor sufleteasca, pentru trairea de catre ei a sentimentului ca si-au facut datoria pana la capat. Avram victorios da zeciuiala, prin Melhisedec, Dumnezeului Preainalt. El, astfel, transfera victoria Celui Care intr'adevar o merita, Celui Care intr'adevar a castigat. Atunci, acolo s-a instituit, prin aceste gesturi, prin acele trairi, o noua si totusi atat de veche, prima fiind, preotie, preotia prin randuiala lui Melhisedec, a carui Mare Preot, din vecie in vecie, este Isus Cristos. Preotia Lui este superioara preotiei aaronice, caci ea contine implinirea care lipsea vechiului sistem al jertfelor. Ea are la baza propriul juramant al lui Dumnezeu ( Evrei 7:20-22 ) ea beneficiaza de pe urma desavarsirii lui Cristos, Care nu a fost necesar sa fie curatita de pacat ( Evrei 7:26-28 )  ea continua in ceruri, unde Dumnezeu Insusi a ridicat un sanctuar, cortul lui Moise nefiind decat o copie a acestuia ( Evrei 8:1-7 ) ea este implinirea promisiunii lui Dumnezeu cu privire la Noul Legamant ( Evrei 8:8-13 ) jertfa ei nu trebuie adusa in mod repetat decat la nivel spiritual, caci ea a fost implinita o data pentru totdeauna ( Evrei 7:27; 9:12 ) jertfa nu a fost sangele taurilor ori a berbecilor, ci chiar sangele lui Cristos, prin care cei credinciosi sunt sfintiti 
( Evrei 10:4,10 ) rezultatul ei este o intrare libera si permanenta inaintea lui Dumnezeu pentru toti credinciosii ( Evrei 10:11-22) promisiunile si sperantele ei sunt asigurate de credinciosia lui Dumnezeu si de siguranta celei de-a doua veniri a lui Cristos ( Evrei 9:28; 10:23 )  iertarea deplina prin ea constituie cea mai inalta motivatie la fapte de dragoste si neprihanire ( Evrei 10:19-25 ) eficacitatea ei in viata poporului lui Dumnezeu este garantata de mijlocirea permanenta a lui Cristos ( Evrei 7:25 ) este preotia Marelui Preot dupa randuiala lui Melhisedec, venita dintr-o victorie nesfarsita, asemenea ei: victoria Duhului Sfant, a carei zeciuiala, scumpul sange al lui Dumnezeu, are valoarea vietii vesnice, pe care chiar ea, acea victorioasa preotie, o asigura.

Chopin Nocturne No.11 Op.37 No.1 in G minor. Andante sostenuto

joi, 11 noiembrie 2010

Ridica-ti ochii

Geneza 13:14 - Domnul a zis lui Avram, dupa ce s-a despartit Lot de el: "Ridica-ti ochii si, din locul in care esti, priveste spre miazanoapte, si spre miazazi, spre rasarit si spre apus "
                                                                                             spre miazanoapte, si spre miazazi, spre rasarit si spre apus  pretutindeni, oriunde am privi vedem creatia lui Dumnezeu. Chiar ochii nostri care privesc, mintea noastra care cugeta, sufletul nostru care se bucura, sunt creatii ale lui Dumnezeu. Privind in afara vedem o tara, data de Dumnezeu, privind spre interiorul nostru vedem un spirit, dat de Dumnezeu. Ce vedem din tara are o infatisare, ce vedem din tara poate fi pipait, ce vedem din tara exista. Ce vedem din spirit are o simtire, ce vedem din spirit poate fi gandit, ce vedem din spirit exista. Exista tara, exista continentul, exista planeta, exista Universul, dar exista si gandirea, exista si simtirea, exista Spiritul. Deci exista Dumnezeu, care a creat Universul si care a creat spirit asemanator cu Spiritul Sau. A creat Universul, a carui perfecta functionare numai Creatorul lui o poate patrunde, a creat spiritul a carui existenta numai Creatorul lui o poate explica. Oriunde ne-am ridica privirile, spre Univers sau spre Spirit, vedem taine pe care doar Creatorul le poate deslusi. Miazanoapte, miazazi, rasarit, apus sunt repere spre care ridicandu-ne ochii, vedem minunatia Aceluia care in chip minunat facandu-ne, ne-a dat ochi sa vedem, ne-a dat minte sa cugetam, ne-a dat suflet sa ne bucuram. Ne-a facut, deci, asemanatori cu El.

miercuri, 10 noiembrie 2010

si toti au aceeasi limba

Geneza 10:20 - Acetia sunt fiii lui Ham, dupa familiile lor, dupa limbile lor, dupa tarile lor, dupa neamurile lor.
Geneza 11:6 - Domnul a zis: "Iata, ei sunt un singur popor si toti au aceeasi limba; si iata de ce s-au apucat! Acum nimic nu i-ar impiedica sa faca tot ce si-au pus in gand."

                                    Atnci cand gandurile noastre sunt impotriva a ceea ce gandeste Dumnezeu, deci atunci cand gandurile noastre sunt impotriva a ceea ce ar trebui sa gandim, deci atunci cand gandurile noastre sunt rele, Dumnezeu  face orice pentru a ne atentiona, la inceput, si a impiedica implinirea gandurilor rele, dupa aceea, daca noi insistam in implinirea lor. Dar de aici mai trebuie sa intelgem ceva: am fost planificati de catre Dumnezeu sa fim un singur popor, poporul lui Dumnezeu, avand o singura limba, limba lui Dumnezeu, rostitoare a cuvintelor lui Dumnezeu. Fiii lui Ham, ca si ai lui Sem si Iafet, ar fi fost atunci diferentiati numai dupa tara, dupa neam, dupa familie, caci dupa limba toti ar fi ramas vorbitori ai cuvintelor lui Dumnezeu. Dar ei s-au apucat sa vorbeasca alte cuvinte, care, desi atunci apartineau unei aceleasi limbi, nu ar fi trebuit sa le apartina lor. Daca Dumnezeu ar fi tolerat acest lucru, ce ar fi ajuns poporul care, totusi, trebuia sa ramana, cel putin o ramasita din el, poporul lui Dumnezeu? Ar fi ajuns in scurt rastimp, intreg, popor al nedumnezeirii. Deci intreg ar fi intrat intr-un rau pe care, totusi, unii dintre ei nu-l meritau. Pentru acestia, pentru aceasta ramasita, intotdeauna existenta in poporul lui Dumnezeu, popor intotdeuna atat de neascultator, a facut Dumnezeu ce a facut la turnul Babel. Acolo, atunci, dar si in alte multe locuri si timpuri de atunci pana acum. Atunci, acolo Dumnezeu le-a incurcat limbile numai acelora care, cu voia lor sau fara ea, cu stiinta lor sau fara  ea, au iesit din randurile poporului lui Dumnezeu. Ceea ce inseamna ca, desi raspanditi pe toata fata pamantului, desi diferiti dupa tara lor, dupa neamul lor, dupa familiile lor, cei care au ramas in poprul lui Dumnezeu, ramasita deci, vorbeau aceeasi limba, limba credintei lor in Domnul Dumnezeul lor, limba iubirii Domnului Dumnezeului lor. Aceasta nu este o limba precum ebraica, sau greaca, sau latina sau limba noastra, aceasta este o limba sacramentala, limba legaturii dintre spiritul nostru, al fiecaruia, si Duhul Sfant. Ar trebui sa fie deci o limba a tuturor, indiferent de tara lor, de neamul lor, de familia lor, o limba oarecum a fiecaruia in parte, limba credintei fiecaruia, care, intr-un fel, ne-ar recupera pe toti din turnul Babel.

marți, 9 noiembrie 2010

DOMNUL A VAZUT

Geneza 6:5 - Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau.
Geneza 6:6 - I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant, si S-a mahnit in inima Lui.
                                                    Citind cuvant cu cuvant aceste versete, trebuie sa le interpretam nu dinspre om spre Dumnezeu, ci dinspre Dumnezeu spre om. Cu totii stim ca Dumnezeu stie dinainte ce va face, asa incat El nu va face lucruri despre care sa-i para rau mai apoi ca le-a facut. Niciodata Dumnezeu nu a facut lucruri de care sa-i para rau, astfel de lucruri le-a lasat nefacute. De aceea formularea I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant trebuie inteleasa cat de rau ar trebui sa-i para omului facut de Dumnezeu ca a ajuns cum a ajuns, si anume, a ajuns prilej de suparare pentru Creatorul lui, acel Creator care niciodata nu se plange de lucrurile create. Nu este precum omul Dumnezeu, sa se planga de ceva, dar pentru ca nu a ramas precum Dumnezeu, omul el are a se mania in inima lui. Dar nu toti o fac, si mai ales nu o fac chiar aceia care s-au indepartat cel mai mult de Dumnezeu. De aceea Dumnezeu pare a le spune cat de rau ii pare Lui de rautatea lor. Le spune asa, ne spune asa Dumnezeu spre a se face mai usor inteles de cei care nu vor sa inteleaga. Mizeaza pe parerea lor de rau Dumnezeu atunci cand le spune, cand ne spune ca Ii pare Lui rau de rautatea noastra. Este ultima incercare a Creatorului de a ne recupera. Si va fi ultima justificare a celor care nu vor sa se lase recuperati: ceea ce pare parerea de rau a lui Dumnezeu.

       Pentru o mai buna intelegere, scriu aici si traducerea lui B. Anania dupa Septuaginta:
Facerea 6:5 - Dar Domnul Dumnezeu a vazut ca rautatea oamenilor s'a marit pe pamant si ca toata inchipuirea din gandul inimii lor era fara'ncetare numai spre rau.
Facerea 6:6 - Si S'a cait Dumnezeu ca l-a facut pe om pe pamant, si S-a mahnit intru inima Sa.

luni, 8 noiembrie 2010

Enoh a umblat cu Dumnezeu

Geneza 5:24 - Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu.

                                             Enoh a umblat cu Dumnezeu  inseamna ca Enoh l-a cunoscut pe Dumnezeu, danadu-i cinstea meritata. I-a dat lui Dumnezeu ce era a lui Dumnezeu. Enoh pe pamant a umblat ca oricare alt om, dar sfarsitul lui a fost altfel decat a oamenilor obisnuiti, chiar si a acelora care Il cunosc pe Dumnezeu. Enoh este cuprins intr-o genealogie in care despre toti cei inscrisi in ea se spune ca au trait, apoi au murit, numai despre Enoh se spune apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu. Pentru ca a stiut ce inseamna sa umbli cu Dumnezeu, l-a luat Dumnezeu. Adica a ajuns langa Dumnezeu. Asemeni lui Ilie, Enoh nu a murit, pe ei i-a luat Dumnezeu. Dar si ei au fost oameni ca si noi, urmasi adica ai lui Adam. Sa fie oare atat de nedrept Dumnezeu incat pe unii, chiar daca ei au umblat mult cu Dumnezeu, sa nu-i lase sa moara, dar pe ceilalti da? Dumnezeu este un Dumnezeu Drept, deci, asa cum pe unii despre care stim ca au umblat cu Dumnezeu, ii ia la El, acest lucru intampalndu-se inainte de moartea lor, ii ia pe toti cei care in rastimpul acestei vieti au dat cinste Numelui lui Dumnezeu. Toti aceia care, unii mai mult altii mai putin, dar niciunul deloc, au umblat cu Dumnezeu, vor ajunge langa Enoh. Cat despre cei care nu au umblat, din necredinta, cu Dumnezeu, a umblat Dumnezeu cu ei, caci fiind un Dumnezeu Bun, nu ii termina pe acestia prin distrugere, ci doar ii lasa sa traiasca mai departe fara Dumnezeu, asa cum au facut-o pana atunci. Iar a trai, mai ales in vesnicie, fara Dumnezeu ce altceva inseamna decat a nu trai bucuria prezentei lui Dumnezeu? Deci ei vor trai netraind aceasta bucurie, ceea ce insemna a trai in necazul cel vesnic.

Chopin - Nocturne No. 10

joi, 4 noiembrie 2010

cand a facut Dumnezeu pe om, l-a facut dupa asemanarea lui Dumnezeu.

Geneza 5:1 - Iata cartea neamurilor lui Adam. In ziua cand a facut Dumnezeu pe om, l-a facut dupa asemanarea lui Dumnezeu.

                                                  Om facut dupa asemanarea cu Dumnezeu, asemanare care nu putea dura doar o zi, ziua in care l-a facut Dumnezeu pe om, ci va dura cat va exista Dumnezeu, deci vesnic. Iata: asemanare vesnica, pentru ca Dumnezeu este vesnic, dar, fiind facut dupa asemanarea Lui, si omul a fost facut vesnic. Fiecare dintre oamenii vesnici este trecut in cartea neamurilor lui Adam, toti de la Adam tragandu-ne. Adam s-a indepartat de asemanarea cu Dumnezeu, incalcand porunca Acestuia. Prin el, toti ne-am indepartat de asemanarea cu Dumnezeu in ceea ce priveste buna intelegere a unor bune intentii venite prin porunci date de Dumnezeu. Ne-am indepartat de intelegerea faptului ca Dumnezeu are, in ce ne priveste, numai intentii bune. Din acest punct de vedere ne-am indepartat de asemanarea cu Dumnezeu; dar devenind neascultatori nu inseamna ca am devenit si neasemanatori, ci inseamna ca, din niste puncte de vedere, ne-am indepartat de aceasta asemanare. Dar din punctul de vedere al asemanarii cu Dumnezeu referitor la faptul de a fi vesnici ca El, asa vom ramane vesnic. Deci suntem vesnici pentru ca vesnic vom ramane facuti dupa aseamanarea cu Dumnezeu. Iar aici este vorba nu despre oameni in ansamblu, despre omenire deci, ci despre om, despre fiecare om, de aceea Biblia zice: in ziua cand a facut Dumnezeu pe om, l-a facut dupa asemanarea lui Dumnezeu.   Deci iata!   Dumnezeu vesnic inseamna om vesnic.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Imparatul imparatilor si Domnul domnilor

Apocalipsa 19:12 - Ochii Lui erau ca para focului; capul il avea incununat cu multe cununi imparatesti, si purta un nume scris, pe care nimeni nu-l stie, decat numai El singur.
Apocalipsa 19:13 - Era imbracat cu o haina muiata in sange. Numle Lui este: "Cuvantul lui Dumnezeu."
Apocalipsa 19:16 - Pe haina si pe coapsa avea scris numele acesta: "Imparatul imparatilor si Domnul domnilor."

                                                                    Cununa de spini purtata pe drumul spre cruce, o cununa data de oameni, transformata in multe cununi imparatesti, cununi date de Dumnezeu. Uneori, si prea adeseori, se intampla ca omul sa incoroneze cu spini ceea ce vrea sa incoroneze cu iubire Dumnezeu. Multe se pot transforma in multe altele in credinta, dar spinii nu se vor transforma in iubire. Dar nici iubirea adevarata nu va purta o coroana de spini. Spinii sunt ai celor care nu inteleg iubirea, iar cununa de spini va fi intotdeuna o cununa a neiubirii. Degeaba au incercat unii sa transforme iubirea in neiubire, incoronand-o cu spini. Ea, Iubirea a ramas Iubire.

marți, 2 noiembrie 2010

EU VIN CURAND.

Apocalipsa 3:11 - Eu vin curand. Pastreaza ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia cununa.

                                                 ...ii spune Cristos Bisericii din Filadelfia, dar ne spune si noua. Eu vin curand   inseamna " Eu vin oricand", sau inseamna "Am si venit!"   Am si venit, nu in sensul unei veniri fizice, ci in sensul "eu am si venit"  pentru cei care cred ca Eu vin curand. Este o sosire continua venirea lui Cristos, trebuie sa fie o asteptare continua asteptarea noastra a venirii Lui. Iar semnul ca stim sa asteptam este pastrarea cununii, ca nimeni sa nu ne-o ia. Iar a pastra cununa este a pastra ce avem. Dar ce este al nostru din ce avem? Poate doar sufletul, care, desi si el de la Dumnezeu primit, devine, de-a lungul vietii, oglinda felului in care fiecare devenim chip si asemanare a lui Dumnezeu. Deci pastreaza ce ai, ca numeni sa nu-ti ia cununa  poate insemna faptul de a ne face din suflet o cununa, si de a ni-l pastra asa, facand din sufletul nostru oglinda asemanarii noastre cu Dumnezeu.

vineri, 29 octombrie 2010

Eu, Isus, l-am trimis pe ingerul Meu

Apocalipsa 2:17 - Cel ce are urechi, sa auda ceea ce Duhul le zice Bisericilor; Biruitorului ii voi da din mana cea ascunsa si-i voi da o pietricica alba si pe pietricica scris un nume nou, pe care nimeni nu-l stie decat cel ce-l primeste.
Apocalipsa 2:25 - dar ceea ce aveti tineti cu tarie pana voi veni.
Apocalipsa 2:26 - Iar biruitorului si celui ce pazeste pan'la capat faptele Mele ii voi da stapanire peste neamuri
Apocalipsa 2:27 - si cu toiag de fier le va pastori si ca pe vasele de lut le va sfarama, asa cum si Eu am primit putere de la Tatal Meu;
Apocalipsa 2:28 - si-i voi da Steaua cea de dimineata.
Apocalipsa 22:16 - Eu, Isus, l-am trimis pe ingerul Meu sa va marturiseasca voua acestea cu privire la Biserici. Eu sunt radacina si odrasla lui David, Steaua stralucitoare a diminetii. 
                               Va fi atat de altfel lumea vesniciei de dupa Judecata incat pare imposibila descifrarea si a unui singur, si poate cel mai simplu element al existentei ei. Si totusi, pentru ca Dumnezeu nu vrea sa ne tina intr-un intuneric total atunci cand este vorba despre gandurile noastre referitor la viata eterna, ne trimite unele raze de lumina, puse si in niste cuvinte ale unor carti biblice. Punand in mintea omului gandul nemuririi, deci gandul eternitatii, Yahveh vrea sa ii si lumineze calea spre ea, lui, omului, oricare ar fi el, cu conditia ca si el sa fie interesat de parcurgerea acestei cai. Cale pe care va intalni atat locuri luminate, si anume, acele locuri pe care vrea Dumnezeu sa i le lumineze, cat si, mai ales, multe locuri tainice, pe care vrea Dumnezeu sa le tine tainice. Despre ele, omul nu are a-si pune intrebari. Ii sunt deajuns omului tainele locurilor luminate, caci desi luminate, sunt pline de taine greu de inteles. Desi luminate acum, intelegerea acestor taine se face in timp. Iar spre a-si usura intelegerea tainelor luminate de Dumnezeu, oamenii trebuie sa asculte ce le spune Spiritul. Si iata ce ne spune El aici: ca va exista un conducator lumesc care va carmui cu un toiag de fier. Numele lui nu-l stie nimeni inafara de el insusi. Dar cea mai importanta afirmatie de aici este ca lui, acelui conducator, ii va da Cristos Steaua de dimineata, ca semn al meritelor lui de a fi acel conducator. Stea care este chiar El, Isus Cristos. Deci iata! Cristos insemn al victoriei. Ceea ce diferentiaza lumea aceasta de lumea eterna este faptul ca atunci aceasta victorie a lui Isus va deveni deplina si va ramane asa.  

Frederic Chopin Nocturne No 9 in B Op.32 No 1

miercuri, 27 octombrie 2010

CINE FACE BINELE ESTE DIN DUMNEZEU

3 Ioan :11 - Preaiubitule, nu urma raul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face raul n-a vazut pe Dumnezeu.
                                    Cine face raul n-a vazut pe Dumnezeu, ceea ce poate insemna  ca cine nu face raul, adica cine face bine, L-a vazut pe Dumnezeu. Iata! a face bine inseamna a-L vedea pe Dumnezeu, desi stim ca nimeni nu-L poate vedea pe Dumnezeu, si aceasta pentru ca nimeni nu e capabil sa faca un atat de mare bine incat sa merite sa-L vada. Dar mai inseamna ca, lucru valabil pentru toti, cu cat este mai mare binele pe care il facem cu atat mai clar Il vedem pe Dumnezeu. Bineinteles, nu este vorba despre o vedere fata-in-fata, este vorba despre faptul de a-L simti pe Dumnezeu ca si cum L-ai vedea. Si, intr'adevar, facerea de bine naste o astfel de senzatie, pentru ca a face binele este din Dumnezeu. Ceea ce poate insemna ca cine nu face binele este din diavol. Adica, cine nu se face capabil de a-L vedea pe Dumnezeu devine capabil de a-l vedea pe diavol. Iar diavolul se lasa cu mult mai multa usurinta vazut, si aceasta nu pentru ca Dumnezeu ar fi mai retras, ci pentru ca El vrea sa ne faca sa meritam a-L vedea. Incat putem spune ca una dintre diferentele dintre Dumnezeu si diavol este ca pe Dumnezeu trebuie sa-L meritam, in timp ce diavolul se ofera singur, fara sa na ceara noua vreun merit pentru a-l ajunge. Aceasta, cred eu, devine si una dintre diferentele dintre a face bine si a face rau:  binele se face meritat, raul vine de la sine. De aceea este mai greu a face bine.