sâmbătă, 27 aprilie 2013

Acesta este Fiul Meu preaiubit

Matei 17:3 - Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.
Matei 17:4 - Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: "Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei am să fac aici trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie."
Matei 17:5 - Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos, cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaibit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!"

                               Putem fi siguri că Yahve Îşi găseşte plăcerea în Fiul Lui din etenitate în eternitate, plăcerile divine nefiind supuse trecerii de timp. Dar nouă, oamenilor, El ne-a comunicat acest lucru în două momente distincte ale existenţei Fiului Lui în formă vizibilă printre noi: în momentul botezului şi în momentul schimbării la faţă. Poate Dumnezeu vrea să ne spună, prin asta, că El Îşi găseşte plăcere şi în aceste două momente, care se pot, sau nu, întâmpla în viaţa fiecărui om: botezul şi schimbarea. Ceea ce poate însemna că aşa cum există un botez, trebuie să existe şi o schimbare. Discuţiile şi controversele asupra felului cum ele trebuie să se întâmple, discuţii cât se poate de omeneşti, nu au cum să le anuleze semnificaţia.
                                                 Ştim că la botez s-a petrecut o deschidere a cerurilor, s-a pogorât Duhul Sfânt, deşi netrimis încă, şi s-a auzit glasul lui Dumnezeu. La schimbarea la faţă s-au arătat Moise şi Ilie, şi s-a auzit glasul lui Dumnezeu. Deci la orice botez, simbolic, se întâmplă o deschidere a cerurilor, se coboară Duhul Sfânt şi poate fi auzit glasul Divinităţii, glas care ne spune despre plăcerea pe care Tatăl o găseşte în Fiul. Dar noi putem înţelege şi că El Îşi găseşte plăcere chiar în ceea ce se întâmplă în acel moment, în botezul acela deci, care ar trebui să fie o oglindă a ceea ce s-a petrecut la primul botez. Apoi, la orice schimbare a noastră putem să admitem că pe drumul pe care-l parcurgem pentru ca schimbarea să devină un fapt, adică o mai mare apropiere de Dumnezeu, pe acel drum deci îi putem întâlni pe Moise şi pe Ilie, adică le putem asculta cuvintele. Dar mai ales Îl putem întâlni pe Isus, auzindu-I cuvintele. Adică o întâlnire cu ei, cu El, înseamnă o auzire a cuvintelor lor, care să ne uşureze schimbarea. Încât eu nu cred că greşim dacă afirmăm că botezul înseamnă o sfinţire, căci atunci se coboară Spiritul Sfânt, iar schimbările înseamnă mai ales nişte trăiri, căci atunci putem auzi cuvinte esenţiale ale Cuvântului.   

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Isus, care le cunoştea gândurile

Matei 9:4 - Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: "Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?"

                                                  Oare cum s-ar simţi, oricare dintre noi, dacă ar avea puterea de a şti gândurile oricăruia? Eu cred că ar înnebuni, şi asta nu din cauza urâţeniei gândurilor ştiute, ci din cauză că, om fiind, nu ar putea suporta un asemenea asalt de gânduri de la toţi, chiar dacă ar avea , să zicem, posibilitatea selecţiei. Şi aici nu cred că este vorba despre ceea ce obişnuit numim "a citi gândurile celorlalţi", acest "talent" îl au unii dintre noi, şi îl practică cu mai mult sau mai puţin discernământ, aici este vorba despre a cunoaşte gândurile altora, adică de a şti nu numai gândul în sine, ci şi motivaţia lui în sufletul celui care îl gândeşte, adică de a-l cunoaşte bine pe gânditor. Noi, oamenii normali, nu ne cunoaştem bine nici pe noi înşine, de aceea ziceam că am înnebuni dacă ar fi să-i cunoaştem pe alţii nu numai prin ceea ce e evident că înfăptuiesc, dar şi prin ceea ce gândesc, chiar de nu înfăptuiesc. Dumnezeu ne-a ferit de aşa ceva. Dar ceea ce ar fi o înnebunire la om, la Dumnezeu e normalitate, de aceea e El Dumnezeu. El, Treimea, pentru că fiecare Persoană a Sfintei Treimi ne cunoaşte gândurile, adică ne cunoaşte desăvârşit pe fiecare. Ceea ce înseamnă că Dumnezeu ne cunoaşte nu numai ca cei care suntem noi, aşa cum ne cunoaştem noi, pe noi înşine, sau unii pe alţii, dar ne cunoaşte şi ca posibilitate de a fi, adică El ne ştie nu numai gândurile gândite, dar şi pe acelea pe care suntem capabili să le gândim, oricât de buni ne-am considera noi, pe noi înşine sau pe alţii. Poate e complicată această gândire a mea, şi poate greşită, dar eu aşa citesc acest verset.

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Intraţi pe poarta cea strâmtă.

Matei 7:13 - Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.
Matei 7:14 - Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.

                                        Mulţi şi puţini - nu cred că aceste vorbe trebuiesc înţelese numeric, ne-ar fi şi greu să o facem, dacă ne gândim la întreaga pleiadă de oameni care va fi fost să trăim de la Adam şi până la Judecată. Sigur că limitându-ne la cei care trăim astăzi, am putea încerca să ne împărţim în "mulţi" şi "puţini", dar şi aşa demersul ar fi nu numai greoi, dar şi inutil. Pentru că împărţirea aceasta nu e treaba noastră să o facem, treaba noastră e să luăm aminte la cuvinte, să luăm aminte la faptul că s-ar putea ca ele să ne spună că noi înşine purtăm în noi două astfel de căi: strâmta cale a iubirii, anevoioasă şi greoaie pentru că necesită mereu şi mereu sacrificii, şi renunţări, şi renegări, şi calvare, şi urcuşuri, şi întoarceri, şi reîntoarceri şi comoda cale largă a indiferenţei, a nepăsării, a orgoliilor, a îmbuibărilor, a unor plăcute alunecări la vale. Având în noi această răscruce, e bine să nu o uităm niciodată, dar mai ales în momentele în care viaţa ne pune în situaţia de a alege, pentru că în funcţie de cărările interioare pe care ne hotărâm să le străbatem, ne vom străbate şi cărările din afară. Alegerile sunt ale noastre, dar adevărul străbaterii acestor cărări Dumnezeu îl va rosti, la Judecată. Sigur că e bine să ţintim cărarea îngustă, prin alegerile interioare pe care le facem, dar dacă întradevăr pe aceea am străbătut-o,  sau nu pe aceea, lucrul acesta ni-l va spune la sfârşit Dumnezeu. Eu cred că cei care acum  au ei siguranţa străbaterii cărării înguste, se pot împiedica mult mai uşor decât cei care sunt mereu nesiguri, şi neliniştiţi, şi temători, şi atenţi la orice obstacol. 

sâmbătă, 6 aprilie 2013

ci tu, când te rogi

Matei 6:6 - Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

                                       Vreau să cred că sunt puţini oamenii care nu simt nevoia de a se ruga, iar dintre aceştia sunt puţini aceia care să nu simtă o imensă bucurie atunci când se roagă. Nu cred că trebuie să facem din rugăciunile noastre un fel de milogire în faţa lui Dumnezeu, deşi zilnicile noastre silnicii ar fi un motiv pentru asta, în ce ne priveşte. A ne ruga înseamnă a ne întâlni cu Dumnezeu, şi aşa cum la întâlnirile cu oamenii pe care-i iubim mergem cu mare bucurie şi deschidere sufletească, aşa, şi încă mult mai frumos, trebuie să mergem la întâlnirea în rugăciune cu Dumnezeu. A intra, fiecare, în odăiţa noastră atunci când ne rugăm eu cred că asta înseamnă, înainte de a însemna o odăiţă între patru pereţi, înseamnă a intra în bucuria imensă a rugăciunii, închizând uşa, adică lăsând afară toate silniciile lumeşti. Acolo, în acea bucurie stă ascuns Tatăl, de acolo El vede în ascuns totul, ceea ce înseamnă că ascunderea Lui poate fi bucurie pentru noi, atunci când Îl întâlnim în rugăciuni. Dincolo de cuvinte şi de gesturi, rugăciunile sunt o stare de spirit, starea aceea de fericire imensă în care rostim Tatăl nostru care eşti în ceruri fără să rostim cuvinte, fără să apărem ca să fim văzuţi de oameni, ci cumva ascunşi, aşa cum ascuns este Tatăl Căruia ne rugăm. Ascunşi într-o bucurie oglindă a bucuriei din Rai. Dacă greşesc, spuneţi-mi că greşesc!
         Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Matei 6:6 - Tu, însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare.