Intraţi pe poarta cea strâmtă.

Matei 7:13 - Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.

Matei 7:14 - Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.

                                        Mulţi şi puţini - nu cred că aceste vorbe trebuiesc înţelese numeric, ne-ar fi şi greu să o facem, dacă ne gândim la întreaga pleiadă de oameni care va fi fost să trăim de la Adam şi până la Judecată. Sigur că limitându-ne la cei care trăim astăzi, am putea încerca să ne împărţim în "mulţi" şi "puţini", dar şi aşa demersul ar fi nu numai greoi, dar şi inutil. Pentru că împărţirea aceasta nu e treaba noastră să o facem, treaba noastră e să luăm aminte la cuvinte, să luăm aminte la faptul că s-ar putea ca ele să ne spună că noi înşine purtăm în noi două astfel de căi: strâmta cale a iubirii, anevoioasă şi greoaie pentru că necesită mereu şi mereu sacrificii, şi renunţări, şi renegări, şi calvare, şi urcuşuri, şi întoarceri, şi reîntoarceri şi comoda cale largă a indiferenţei, a nepăsării, a orgoliilor, a îmbuibărilor, a unor plăcute alunecări la vale. Având în noi această răscruce, e bine să nu o uităm niciodată, dar mai ales în momentele în care viaţa ne pune în situaţia de a alege, pentru că în funcţie de cărările interioare pe care ne hotărâm să le străbatem, ne vom străbate şi cărările din afară. Alegerile sunt ale noastre, dar adevărul străbaterii acestor cărări Dumnezeu îl va rosti, la Judecată. Sigur că e bine să ţintim cărarea îngustă, prin alegerile interioare pe care le facem, dar dacă întradevăr pe aceea am străbătut-o,  sau nu pe aceea, lucrul acesta ni-l va spune la sfârşit Dumnezeu. Eu cred că cei care acum  au ei siguranţa străbaterii cărării înguste, se pot împiedica mult mai uşor decât cei care sunt mereu nesiguri, şi neliniştiţi, şi temători, şi atenţi la orice obstacol.