Matei 6:6 - Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
Vreau să cred că sunt puţini oamenii care nu simt nevoia de a se ruga, iar dintre aceştia sunt puţini aceia care să nu simtă o imensă bucurie atunci când se roagă. Nu cred că trebuie să facem din rugăciunile noastre un fel de milogire în faţa lui Dumnezeu, deşi zilnicile noastre silnicii ar fi un motiv pentru asta, în ce ne priveşte. A ne ruga înseamnă a ne întâlni cu Dumnezeu, şi aşa cum la întâlnirile cu oamenii pe care-i iubim mergem cu mare bucurie şi deschidere sufletească, aşa, şi încă mult mai frumos, trebuie să mergem la întâlnirea în rugăciune cu Dumnezeu. A intra, fiecare, în odăiţa noastră atunci când ne rugăm eu cred că asta înseamnă, înainte de a însemna o odăiţă între patru pereţi, înseamnă a intra în bucuria imensă a rugăciunii, închizând uşa, adică lăsând afară toate silniciile lumeşti. Acolo, în acea bucurie stă ascuns Tatăl, de acolo El vede în ascuns totul, ceea ce înseamnă că ascunderea Lui poate fi bucurie pentru noi, atunci când Îl întâlnim în rugăciuni. Dincolo de cuvinte şi de gesturi, rugăciunile sunt o stare de spirit, starea aceea de fericire imensă în care rostim Tatăl nostru care eşti în ceruri fără să rostim cuvinte, fără să apărem ca să fim văzuţi de oameni, ci cumva ascunşi, aşa cum ascuns este Tatăl Căruia ne rugăm. Ascunşi într-o bucurie oglindă a bucuriei din Rai. Dacă greşesc, spuneţi-mi că greşesc!
Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Matei 6:6 - Tu, însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu