sâmbătă, 30 martie 2013

diavolul L-a dus în sfânta cetate

Matei 4:5 - Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe straşina Templului,
Matei 4:6 - şi I-a zis: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: "El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră."

                                                                       Citind asta, îmi pot da seama că sfinţenia unor locuri nu ne poate apăra de dorinţele diavolului de a ne distorsiona chiar înţelesurile noastre asupra sfinţeniei. Dar mai ales, îmi pot da seama cât de bine cunoaşte diavolul cele srise în Cartea Sfântă. Şi, dându-mi seama, mă pot convinge mai intens că prezenţa diavolului nu poate anula, totuşi, sfinţenia locurilor, dar mai ales că distorsionările lui nu pot schimba înţelesurile cuvintelor Cărţii, decât pentru aceia care, ascultându-i îndemnul venit pe aripi de falsă sfinţenie, se chiar aruncă jos. În mintea mea, scena aceasta se repetă de fiecare dată când simt încercări de ispitire: acolo pe straşina Templului era Dumnezeu Atotputernic, şi era diavolul. Cine poate crede că dacă s-ar fi chiar aruncat jos, pe Dumnezeu nu L-ar fi prins îngerii Săi? dacă mai era nevoie să-L prindă pe Acela care e Duh.  Citind mai departe, versetul 11 ne poate lămuri. Isus putea să evite de la început întâmplarea, El care ştie dinainte totul, dar nu a făcut-o ca să ne arate nouă, supuşilor la ispitiri, că dacă diavolul are acces nerestrictiv pe straşina Templului, noi, pe care El ne-a făcut să fim Templu Sfânt lui Dumnezeu, îi putem restricţiona accesul pe straşina templelor care suntem. Sfinţenia unor locuri nu ne poate apăra de dorinţele diavolului, dar amintirea faptului că putem fi sfinţi o poate face. Noi, oamenii, suntem mai importanţi decât locurile, iar sfinţenia noastră e mai importantă decât  a lor. Această sfinţenie, pusă în toţi de Cel Sfânt pentru că aşa a voit, este, cumva, îngerul nostru interior, care de fiecare dată când, neatenţi cum suntem, dăm ascultare falselor sfinţenii din afară, ne prinde în braţele lui, să nu ne lovim. Dumnezeu a avut grijă de asta înaintea noastră, noi trebuie doar să ne amintim de grija Lui.

2 comentarii:

  1. Intr-adevar, prezenţa diavolului nu poate anula, totuşi, sfinţenia locurilor, fiindca iadul si paradisul se afla deja in noi, nu constituie neaparat locuri unde ar trebui sa ajungem. Tragedia e binele si raul par a avea uneori acelasi chip: Adam piere in Rai, iar Lot se mantuieste in Sodoma.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da! suntem, prin voinţa noastră, conştientă sau nu, un amestec de bine şi rău. Binele îşi are izvorul în suflarea Creatorului, răul în reaua folosire a binelui prin înţelegerea greşită a libertăţii. A libertăţii care e parte esenţială a binelui, de aceea Dumnezeu nu a voit să ne lipsească de ea, măcar că ştia ce vom face.Aşa încât ne rămâne doar ca, atâta cât simţim fiecare, ieşind din Sodoma să înţelegem Raiul, fără ca măcar să privim înapoi...
      Holy Sinner,,,(ce nume potrivit tuturor!!!),,,mulţumesc !!!

      Ștergere