sâmbătă, 23 martie 2013

şi ne va scoate

Daniel 3:17 - Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate!
Daniel 3:18 - Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!

                                 Acesta este devotamentul pe care-l merită, Dumnezeu. Unui Dumnezeu mare, aşa cum este Creatorul, nu ar trebui să-I fim mici în devotament. Lui ori îi suntem devotaţi întru totul, ori deloc. Dar ce înseamnă a-I fi devotat Aceluia despre care ştim că pune numai bune-intenţii în tot ce face şi în tot ce ne pretinde să facem? El ne-a creat, pe fiecare în parte, cu scopul de a fi fericiţi, şi ne pretinde asta. Ne pretinde să fim fericiţi pentru că fericirea este starea normală a unei iubiri. Cum poate spune un nefericit că Îl iubeşte pe Dumnezeu? Ar fi o contradicţie de stări. Cine îşi iubeşte Creatorul, dincolo de iubirea de părinţi, de iubiţi, de oameni, nu are cum fi decât fericit. Aşa cum era Daniel între lei. Cine e fericit în iubire, îşi iubeşte şi duşmanul. Când iubim, pe Dumnezeu, pe oameni, pe fiinţele iubite, pe părinţi, duşmanii încetează să existe, oricât de mari ar fi ei. Iar cine iubeşte aşa, cum ar putea să nu-I fie devotat izvorului iubirii lui? Devotamentul faţă de Dumnezeu este aducător de fericire, starea de fericire ne măreşte devotamentul. Şi totuşi, eu cred că nu această stare de fericire ar trebui să fie motivul devotamentului faţă de Dumnezeu, motivul  adevărat fiind acela că Dumnezeu ne merită devotamentul, chiar dacă răspalta lui nu ar fi fericirea noastră. Cred asta, deşi, până la urmă, şi aici ar fi o contradicţie de stări, dar mai bine nu-mi pot explica devotamentul...
                  Vezi şi :
Mica 7:7 - Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.
Mica 7:8 - Nu te bucura de mine vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!
Mica 7:9 - Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui - până ce El îmi va apăra pricina, şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, şi voi privi dreptatea Lui.

2 comentarii: