Exodul 23:20 - Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum, şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit.
Exodul 23:21 - Fii cu ochii în patru înaintea Lui, şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El.
Poate cineva simţi divinitatea ca şi cum îngerii nu ar exista? Sau poate pătrunde adevărurile realităţii în lipsa pătrunderii adevărului că îngerii există? Se poate simţi cineva om păzit deplin fără să simtă prezenţa Îngerului Păzitor? Dificultăţile pe care le întâmpinăm în a percepe aşa cum ne-am dori lumea spirituală, care este mai adevărată şi mai deplină decât lumea perceptibilă, nu ar trebui să ne împiedice să ne apropiem cu mai mare curaj de îngeri, cel puţin cu curajul cu care ei se apropie de noi. Şi în cazul lor nici nu ştiu dacă este vorba despre curaj, cred că e mai degrabă o normalitate aceea de a ni se apropia cât mai mult. Anormalitatea o practicăm noi, atunci când privim cu, poate, mirare, sau poate teamă, sau poate curiozitate, dar sigur cu nemeritată nepăsare şi neînţelegere, spre pleiada de îngeri care ne înconjoară. Nu aş vrea să par dur în afirmaţii, dar vă întreb, şi mă întreb: de câte ori simt eu prezenţa îngerilor deasupra lumii şi vieţii mele? Oare nu de prea puţine ori? Şi oare, de cele mai multe ori, nu numai atunci când "interese personae" mă îndeamnă spre asta? Cred că am dreptate! Dar, cumva, mă şi liniştesc, vegheat de ei, chiar de ei, de îngeri, şi de Îngerul meu Păzitor mai ales. Mă liniştesc pentru că îmi dau seama că minunata lume spirituală a îngerilor există acolo, deasupra noastră, indiferent de temerile, ezitările şi greşitele noastre percepţii. Indiferent de ele, dar nu indiferentă la ele: ne vin tuturor, sunt sigur, multe semnale dinspre lumea îngerilor, ar trebui doar să fim fiecare mai atenţi la cum le primim şi ce facem cu ele apoi. Fiinţele acelea spirituale care sunt îngerii, şi care iată! poartă Numele Tatălui Ceresc în ele, există nu numai pentru aceia care privesc spre ele, ele există pentru toţi. Şi tuturor ne trimit semnale, şi o fac de mult mai multe ori decât am crede sau simţi noi, o fac atât la îndemnul lui Dumnezeu, cât şi din propria lor iniţiativă. Nouă ne rămâne doar să fim cu ochii în patru înaintea lor. Aşa cum ei, îngerii, şi Îngerul nostru Păzitor mai ales, sunt în ce ne priveşte pe fiecare. Noi, oamenii, existăm pentru că există Dumnezeu. Îngerii există pentru că există Dumnezeu şi existăm noi, oamenii...
Scriu aici şi varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:
Ieşirea 23:20 - Iată, Eu îl trimit pe îngerul Meu înaintea feţei tale, ca să te păzească pe cale, să te ducă'n ţara pe care ţi-am gătit-o.
Ieşirea 23:21 - Ia aminte asupră-ţi şi ascultă de el şi să nu-i fii necredincios; că nu va fi indiferent, fiindcă Numele Meu este deasupra-i.
Poate cineva simţi divinitatea ca şi cum îngerii nu ar exista? Sau poate pătrunde adevărurile realităţii în lipsa pătrunderii adevărului că îngerii există? Se poate simţi cineva om păzit deplin fără să simtă prezenţa Îngerului Păzitor? Dificultăţile pe care le întâmpinăm în a percepe aşa cum ne-am dori lumea spirituală, care este mai adevărată şi mai deplină decât lumea perceptibilă, nu ar trebui să ne împiedice să ne apropiem cu mai mare curaj de îngeri, cel puţin cu curajul cu care ei se apropie de noi. Şi în cazul lor nici nu ştiu dacă este vorba despre curaj, cred că e mai degrabă o normalitate aceea de a ni se apropia cât mai mult. Anormalitatea o practicăm noi, atunci când privim cu, poate, mirare, sau poate teamă, sau poate curiozitate, dar sigur cu nemeritată nepăsare şi neînţelegere, spre pleiada de îngeri care ne înconjoară. Nu aş vrea să par dur în afirmaţii, dar vă întreb, şi mă întreb: de câte ori simt eu prezenţa îngerilor deasupra lumii şi vieţii mele? Oare nu de prea puţine ori? Şi oare, de cele mai multe ori, nu numai atunci când "interese personae" mă îndeamnă spre asta? Cred că am dreptate! Dar, cumva, mă şi liniştesc, vegheat de ei, chiar de ei, de îngeri, şi de Îngerul meu Păzitor mai ales. Mă liniştesc pentru că îmi dau seama că minunata lume spirituală a îngerilor există acolo, deasupra noastră, indiferent de temerile, ezitările şi greşitele noastre percepţii. Indiferent de ele, dar nu indiferentă la ele: ne vin tuturor, sunt sigur, multe semnale dinspre lumea îngerilor, ar trebui doar să fim fiecare mai atenţi la cum le primim şi ce facem cu ele apoi. Fiinţele acelea spirituale care sunt îngerii, şi care iată! poartă Numele Tatălui Ceresc în ele, există nu numai pentru aceia care privesc spre ele, ele există pentru toţi. Şi tuturor ne trimit semnale, şi o fac de mult mai multe ori decât am crede sau simţi noi, o fac atât la îndemnul lui Dumnezeu, cât şi din propria lor iniţiativă. Nouă ne rămâne doar să fim cu ochii în patru înaintea lor. Aşa cum ei, îngerii, şi Îngerul nostru Păzitor mai ales, sunt în ce ne priveşte pe fiecare. Noi, oamenii, existăm pentru că există Dumnezeu. Îngerii există pentru că există Dumnezeu şi existăm noi, oamenii...
Scriu aici şi varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:
Ieşirea 23:20 - Iată, Eu îl trimit pe îngerul Meu înaintea feţei tale, ca să te păzească pe cale, să te ducă'n ţara pe care ţi-am gătit-o.
Ieşirea 23:21 - Ia aminte asupră-ţi şi ascultă de el şi să nu-i fii necredincios; că nu va fi indiferent, fiindcă Numele Meu este deasupra-i.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu