vineri, 30 decembrie 2011

binecuvântare de la Dumnezeu

Evrei 6:7 - Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, și rodește o iarbă folositoare pentru cei care lucrează, capătă binecuvântare de la Dumnezeu.
Evrei 6:8 - Dar dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat, și sfârșește prin a i se pune foc.

                                                                           Ploile le dă pentru toți Dumnezeu, rodirea de după ploi tot El o hotărăște, dar în urma îngrijirilor pe care le dă omul. Dumnezeu a hotărât să crească plante după ploi, dar omul face ca aceste plante să fie  iarbă folositoare  ori  spini și mărăcini  omul lucrează, iar Dumnezeu binecuvântează lucrarea, dacă ea merită binecuvântare, sau nu o binecuvântează, dacă ea merită nebinecuvântare. Fiind un Dumnezeu drept, Dumnezeu nu poate face altfel. Omul are munca, munca fizică sau munca spirituală, iar Dumnezeu, funcție de munca omului, hotărăște dacă va fi binecuvântare sau nebinecuvântare. Muncind, dar greșind, degeaba sperăm noi oamenii, că vom primi binecuvântări. E greșit să credem că Dumnezeu ne dă binecuvântările deodată cu ploile, El dă binecuvântări doar dacă noi Îi îmbogățim ploile. Ploile trimise de Dumnezeu pot fi ”curate” sau ”acide”, pot crește și trezi la viață plante care păreau distruse, sau pot distruge plante care păreau viguroase. Totul depinde de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu face nimic fără om!
       Scriu aici și traducerea lui B. Anania:
Evrei 6:7 - Când un pământ bea ploaia ce-i vine adesea și rodește iarba folositoare celor pentru care a fost lucrat, el binecuvântare de la Dumnezeu primește;
Evrei 6:8 - dar dacă face spini și ciulini, atunci netrebnic se face și-i aproape de blestem; iar sfârșitul îi este să ardă.

joi, 29 decembrie 2011

să mergem spre cele desăvârșite

Evrei 6:1 - De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Cristos, și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu,
Evrei 6:2 - învățătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică.
Evrei 6:3 - Și vom face lucrul acesta dacă va voi Dumnezeu.
Evrei 6:4 - Căci cei ce au fost luminați o dată, și au gustat darul ceresc, și s-au făcut părtași Duhului Sfânt,
Evrei 6:5 - și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor,
Evrei 6:6 - și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși, și aduși la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, și-L dau să fie batjocorit.

                                                                                 Ne trimite Cartea dincolo de adevărurile începătoare ale lui Hristos  pentru că ele ar fi trebuit să fie mai ușor de înțeles, fiind desăvârșite, iar decât rău-înțelese mai bine trecute cu vederea pentru răstimpuri. Cristos e Dumnezeu, Dumnezeu de dincolo și de dincoace de doctrine, de deasupra și de dedesuptul lor. Învățătura Lui, pusă în cuvinte omenești, ar trebui să unească, nu să dezbine. Cei care  au fost luminați o dată, și au gustat darul ceresc, și s-au făcut părtași Duhului Sfânt, și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor  aceia nu ar trebui să cadă din nou, și alții ca ei din nou. Consecințele căderii ei le vor cunoaște, dar din păcate,  atrag după ei alți și alți oameni. Și la fiecare cădere, ei anulează ceva și adaugă altceva de la ei, la adevărurile începătoare ale lui Hristos.   Așa se întâmplă că, în loc să trăim o unire în Cristos, trăim multe dezbinări. În orgoliile lor omenești, prea mulți oameni preferă dezbinarea în locul diversității. Și chiar dacă acestea se întâmplă, pentru că altfel nu s-ar putea, cu voia lui Dumnezeu, vinovații suntem noi, oamenii. Pentru că se întâmplă toate acestea cu voia lui Dumnezeu, altfel neputând fi, dar nu cu voința Lui. Răstignirea lui Isus nu trebuie repetată nici măcar în mințile noastre. Acum, mai ales în mințile noastre...
     Scriu aici și traducerea lui B. Anania:
Evrei 6:1 - De aceea, lăsând cuvântul de-nceput asupra lui Hristos, să ne îndreptăm spre ceea ce este desăvârșit, fără să mai punem din nou temelia învățăturii despre pocăința de faptele moarte și despre credința în Dumnezeu, 
Evrei 6:2 - a învățăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și judecata veșnică.
Evrei 6:3 - Vom face-o și pe aceasta dacă va îngădui Dumnezeu.
Evrei 6:4 - Fiindcă aceia care s-au luminat o dată și au gustat darul cel ceresc și părtași s-au făcut Duhului Sfânt
Evrei 6:5 - și au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile vecului ce va să vină
Evrei 6:6 - și au căzut, cu neputință este ca ei să se înnoiască încă o dată spre pocăință, fiindcă ei pe seama lor înșiși Îl răstignesc a doua oară pe Fiul lui Dumnezeu și-L fac de batjocură.

miercuri, 28 decembrie 2011

hrana tare este pentru oamenii mari

Evrei 5:11 - Asupra celor de mai sus avem multe de zis, și lucruri grele de tâlcuit; fiindcă v-ați făcut greoi la pricepere.
Evrei 5:12 - Într-adevăr, voi, care demult trebuia să fiți învățători, aveți iarăși trebuință de cineva să vă învețe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, și nu de hrană tare.
Evrei 5:13 - Și oricine nu se hrănește decât cu lapte, nu este obișnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc.
Evrei 5:14 - Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a desprins, prin întrebuințare, să deosebească binele și răul.

                                                                                       Asupra acestor lucruri, mulți dintre cei de atunci, mulți dintre cei de astăzi, mulți dintre cei dintotdeauna, au, avem, putem avea o greșită înțelegere, pentru că sunt lucruri grele de tâlcuit.  Dar când este vorba despre cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să fim fiecare cu tărie conștienți că ele reprezintă  hrana tare  de aceea foarte greu de înțeles. Trebuie citit și recitit, trăit și retrăit, judecat și rejudecat, căutat și iar căutat, găsit și regăsit, înțeles și reînțeles mereu și mereu fiecare cuvânt al lui Dumnezeu, pentru ca să devină din hrană tare, lapte. Știind aceasta, să ni-L amintim pe Isus spunând  lăsați copiii să vină la Mine.  A ajunge să deosebim binele și răul, este un însemn al îndumnezeirii, îndumnezeire care, potrivit vârstei noastre, dar nefăcând din vârstă nici scuză nici acuzare, trebuie să ne ușureze apropierea de Creator, adică mântuirea.
    Scriu aici și traducerea lui B. Anania:
Evrei 5:11 - Despre aceasta avem multe de spus, și greu este de tâlcuit, pentru că voi v-ați făcut greoi la auz.
Evrei 5:12 - Fiindcă voi, cei ce de multă vreme ar fi trebuit să fiți învățători, încă mai aveți nevoie ca cineva să vă învețe întâiele gânguiri ale cuvintelor lui Dumnezeu; și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare.
Evrei 5:13 - Că tot cel ce se hrănește cu lapte e un nepriceput în cuvântul dreptății, fiindcă e prunc;
Evrei 5:14 - iar hrana tare e pentru cei desăvârșiți, care prin sârguință au simțurile deprinse să deosebească binele și răul.

marți, 27 decembrie 2011

măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.

Evrei 5:7 - El este Acela care în zilele vieții Sale pământești, aducând rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel  care putea să-L izbăvească de la moarte, și fiind ascultat din pricina evlaviei Lui,
Evrei 5:8 - măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.
Evrei 5:9 - Și după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut pentru toți cei care-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veșnice,
Evrei 5:10 - căci a fost numit de Dumnezeu: ”Mare Preot după rânduiala lui Melchisedec.”

                                                         Isus  preot după rânduiala lui Melchisedec  înseamnă Cristos preot al sacrificiului, al jertfelor, dar altfel de jertfe decât cele de până la El, care se făceau prin reaua înțelegere a unor porunci, devenite de aceea zadarnice.  Căci Legea n-a făcut nimic desăvârșit (Evrei 7:19)  Cristos vine și Se oferă pe Sine ca jertfă  măcar că era Fiu  sau tocmai de aceea, El fiind învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.   Astfel desăvârșitul Isus ... aducând rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi  către Cel care putea să-L izbăvească de la moarte, ne spune nouă: ”Nu poate exista credință cu adevărat întreagă fără suferință. Dar nici fără dare de zeciuială.” Deci noi oamenii, preoți și oameni de rând, trebuie să învățăm să trăim senin suferința aducătoare de mântuire, dar și să dăm zeciuială din fericirea dăruită tuturor de Dumnezeu. Și din tot ce vrem apoi. Retrăim, spiritual, de câte ori vrem jertfa lui Isus. Și dăm, spiritual, zeciuială din fericirea jertfei astfel trăită, pentru a fi și noi, la rându-ne, incluși în rânduiala lui Melchisedec deci în rânduiala lui Isus Cristos, deci în rânduiala lui Dumnezeu.
  Scriu aici și traducerea lui B. Anania:
Evrei 5:7 - El este Cel ce, în zilele trupului Său, cu strigăt tare și cu lacrimi a adus cereri și rugăciuni către Cel care putea să-L mântuiască din moarte; și ascultat a fost, de dragul evlaviei Sale.
Evrei 5:8 - Și cu toate că era Fiu, din cele ce a pătimit a învățat ascultarea
Evrei 5:9 - și, odată devenit desăvârșit, tuturor celor ce-L ascultă le-a devenit pricină de mântuire veșnică,
Evrei 5:10 - numit de Dumnezeu Arhiereu ”după rânduiala lui Melchisedec.”
  

luni, 26 decembrie 2011

Tu ești Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec!

Evrei 5:6 - Și cum zice iarăși într-un loc: ”Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec!”

                                                   Ni se dezvăluie parte din taina venirii, trăirii și misiunii lui Cristos. Acel Melchisedec îl întâmpina cu pâine și vin pe Avraam, după birunța acestuia asupra regelui Kedarlaomer, și-l binecuvântează. Avraam îi dă lui Melchisedec zeciuială din toate, recunoscându-i astfel dreptul de suveranitate, ca preot al lui Dumnezeu, Dumnezeu Cel Preaînalt  Aproape uitaseră toți de Melchisedec. Dar iată că preoția lui era, este de mai mare însemnătate decât preoția lui Aaron, levitul, căci Avraam, reprezentant și el al preoției levite, s-a învrednicit să dea zeciuială, confirmând astfel autoritatea și superioritatea preotului Melchisedec. Dacă Isus este  preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec  atunci superioritatea preoției Sale asupra celei levite este dovedită. Contemporanii Lui, dar mai încă și mulți de astăzi, au nevoie de această dovadă. Preoția lui Mesia cuprinde în ea perfecțiunea care lipsea în sistemul jerfelor din vechime. Ea area la bază chiar jurământul lui Dumnezeu, căci  Domnul a jurat, și nu se va căi: ”Tu ești Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec!   (Evrei 7:21)
      Scriu aici și traducerea lui B. Anania:
Evrei 5:6 - așa cum în alt loc El zice: ”Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec

miercuri, 21 decembrie 2011

astăzi Te-am născut

Evrei 5:5 - Tot așa și Cristos, nu Și-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ca I-a zis: ”Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut!”

                                                             Așa a găsit potrivit Dumnezeu să ne deschidă larg calea spre cerurile Lui: I-a dat slavă Fiului Său, pe care apoi, ca Mare Preot, dar și om, L-a adus lângă noi să ușureze sfințirea altor oameni. Cu slava aceea, de la Tatăl nostru, a venit Isus printre noi, slavă care e și a Lui, slavă care poate fi și a noastră. Să nu ni se pară că cerem prea mult atunci când cerem o slavă ca a lui Isus, căci dacă ar fi considerat că așa este, Dumnezeu alt chip I-ar fi dat lui Mesia. Dar El I-a dat chip de om, chip ca al oricăruia dintre noi, ceea ce poate însemna că oricare putem ajunge în slava lui Dumnezeu. Născut dintr-un trup de femeie, ca oricare dintre noi, Marele nostru Preot vrea să ne spună că așa cum El, Dumnezeu, nu a considerat o micșorare  faptul de a fi om, nici omul nu trebuie să considere o  prea mare preamărire faptul de a dori să ajungă în slava lui Dumnezeu. Tocmai de aceea este El Marele Preot al nostru.
  Scriu aici și traducerea lui B. Anania:
Evrei 5:5 - Așa și Hristos, nu El Și-a dat Luiși slava de a deveni Arhiereu, ci Acela Care I-a grăit: ”Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut!” 
                                                                            

marți, 20 decembrie 2011

daruri şi jertfe pentru păcate

Evrei 5:1 - Într'adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.
Evrei 5:2 - El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.
Evrei 5:3 - Şi, din pricina aceste slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale norodului.
Evrei 5:4 - Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.

                                                      Marele Preot - Cristos, preoţi - oamenii. Câte de mare poate fi, ca preot, un om? Poate fi preot fără să fie om mai întâi? Nu omul îşi alege preoţia, Dumnezeu îl alege pe omul acela. Putem fi siguri că sunt şi astfel de preoţi printre ceilalţi preoţi. Încât noi, oamenii de rând, nu avem cum ne opune ca un om să fie preot mare. Dar, oricât de mari ar fi ei, aceşti preoţi, ei mai ales, sunt oameni mai întâi, deci sunt slabi, sunt greşitori, sunt păcătoşi. De aceea trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele  lor  cât şi pentru ale norodului.  Adică ei sunt preoţi chemaţi de Dumnezeu, la fel ca Aaron,  preoţi care au fost sfinţiţi. Iar dacă, aşa cum se întâmplă pentru cei mai mulţi, ei se preamăresc mai întâi pe ei, înainte chiar de a-L preamări pe Dumnezeu, şi înainte de a-i preamări pe oameni, ei fac un păcat, şi ar trebui să iasă din sfântul locaş.  Preotul Azaria a intrat după el, cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni de inimă, care s-au împotrivit împăratului Ozia, şi i-au zis: "N-ai drept, Ozia, să aduci tămâie Domnului! Dreptul acesta îl au preoţii, fiii lui Aaron, care au fost sfinţiţi ca s-o aducă! Ieşi din sfântul locaş! căci faci un păcat! şi lucrul acesta nu îţi va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu."  Preoţii care se cred împăraţi, nu ştiu ce fel de preoţi sunt.
    Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 5:1 - Căci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, pentru oameni este pus în slujba lui Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.
Evrei 5:2 - El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, deoarece şi el e cuprins de slăbiciune,
Evrei 5:3 - şi din această pricină dator este ca pentru păcate să aducă jertfe şi pentru el însuşi, aşa ca şi pentru popor.
Evrei 5:4 - Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci numai cel chemat de Dumnezeu, precum Aaron.

luni, 19 decembrie 2011

să rămânem tari în mărturisirea noastră

Evrei 4:14 - Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - să rămânem tari în mărturisirea nostră.
Evrei 4:15 - Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
Evrei 4:16 - Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

                                                        Cuvântul  mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri  uneori nu numai ne mângâie, ci pătrunde până în profunzime, ne răscoleşte, face să ne punem întrebări, nu ne lasă cum ne-a găsit. Dar toate aceste răscoliri nu ne sunt provocate de cineva care ne vrea răul, ci de un Mare Preot care are  milă de slăbiciunile noastre.  Sabia este un simbol al nobleţii şi al curajului, al forţei şi al puterii, al dreptăţii. Şi iată: Cuvântul lui Dumnezeu ... mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri  dar  un Mare Preot care are milă de slăbiciunile noastre  ceea ce nu înseamnă însă că, milos fiind, ni le tolerează, ci că, precum sabia cu două tăişuri, lucrează asupra noastră şi mângâindu-ne şi răscolindu-ne, până acolo încât să ne facă să vrem să devenim demni de harul pe care ni l-a pregătit. 
  Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 4:14 - Drept aceea, având noi un Mare Arhiereu Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ţinem cu tărie mărturisirea;
Evrei 4:15 - că nu avem un Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci Unul după asemănarea noastră întru toate ispitit, în afară de păcat.
Evrei 4:16 - Să ne apropiem deci cu încredere de tronul harului, pentru ca milă să primim şi har să aflăm spre ajutor la vreme potrivită.

duminică, 18 decembrie 2011

căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător

Evrei 4:12 - Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.
Evrei 4:13 - Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.

                                               Primirea minunată pe care o pregăteşte Dumnezeu pentru toţi aceia care vor să intre în odihna Lui, El o pregăteşte pentru toţi chiar din această viaţă. E pregătită pentru toţi, dar nu toţi vor să ajungă acolo. Pentru a fi El mai convingător decât am fi noi capabili să înţelegem, Tatăl a dat trup Cuvântului Său, şi L-a făcut om călător printre oameni, om care să vorbească oamenilor ca şi cum ar fi unul dintre ei. Şi chiar este unul dintre noi Isus, lucru dovedit la cruce. Dar este unul dintre noi fiind Dumnezeu înainte de orice. Coborându-Şi Fiul printre oameni, Tatăl a venit printre oameni, împreună cu Fiul şi cu putere de Duh Sfânt. Putere cu care ne vorbesc Ei, putere cu care ne vorbeşte El, putere mai puternică decât aceea de dinainte de coborâre. Acuma cine crede că se poate ascunde de El, prin ascundere înţelegând neînţelegere şi ignorare, acela e ca şi cum ar crede că el însuşi ar fi un fel de umbră trecătoare o dată cu apusul soarelui. Spre a-l convinge că nu e aşa Soarele a venit lângă el, de neapus. A venit lângă noi. Ce era scris în Psalmul (33:13,14)  Domnul priveşte din înălţimea cerurilor, şi vede pe toţi fiii oamenilor din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pămâtului   altfel trebuie înţeles acum, pentru că acum avem înainte o cruce. O cruce din care Cuvântul Şi-a făcut vremelnic, dar de neuitat, un locaş al locuinţei Lui. Cuvântul Acela viu şi lucrător ne-a arătat cât de viu şi lucrător  este şi prin crucea Lui. Aşa ne judecă El acum simţurile şi gândurile inimii,  aşa, dintr-o suferinţă care nouă trebuie să ne spună, Cuvântul o spune, că am căpătat îndurare şi am găsit har de la Acela care a lucrat având milă de slăbiciunile noastre, de aceea El a coborât chiar acolo, în mijlocul lor  mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri.
  Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 4:12 - Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde pân'la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei, şi este judecător al simţirilor şi al cugetelor inimii.
Evrei 4:13 - Şi'n faţa Lui nicio făptură nu-i ascunsă, ci toate sunt goale şi descoperite în ochii Celui Căruia noi vom da socoteală. 

sâmbătă, 17 decembrie 2011

să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta!

Evrei 4:8 - Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.
Evrei 4:9 - Rămâne dar o odihnă ca aceea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
Evrei 4:10 - Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.
Evrei 4:11 - Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu vadă în aceeaşi pildă de neascultare.

                                                                      Odihna dată de oameni, oricât de odihnitoare ar fi, nu poate înlocui odihna lui Dumnezeu. Trimişii lui Dumnezeu ne pot, prin cuvintele puse de Acesta în gura lor, bucura, ne pot face chiar şi fericiţi. Dar nu ne pot da odihna pe care doar Dumnezeu ne-o poate da. Dumnezeu S-a odihnit de lucrările Sale nu pentru că ar fi avut El nevoie de această odihnă, El nu oboseşte. Poate răsturna universul acesta de câte ori vrea El, Dumnezeu, poate crea alte infinite universuri, în care doi plus doi să facă cinci, în care timpul să devină spaţiu, spaţiul să devină sentiment, sentimentele să devină munţi, El o poate face! şi n-ar obosi. Dar El s-a odihnit pentru a pregăti în noi o stare în care, ne-o spune chiar El, trebuie să ne grăbim să intrăm. Bucuria acelora care vor intra acolo va fi mare, dar mai mare va fi bucuria Celui care îi va primi. De aceea le-a pregătit El o primire aşa de minunată.
  Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 4:8 - Că dacă odihna le-ar fi adus-o Iosua, atunci Dumnezeu n-ar mai fi vorbit după aceea de o altă zi de odihnă.
Evrei 4:9 - Aşadar, poporului lui Dumnezeu i -a lăsat o altă sărbătoare de odihnă.
Evrei 4:10 - Fiindcă cel ce "a intrat întru odihna" lui Dumnmezeu "s-a odihnit" şi el de "lucrurile" lui, aşa precum Dumnezeu de ale Sale.
Evrei 4:11 - Prin urmare, să ne străduim " a intra întru acea odihnă", pentru ca nimeni să nu cadă după aceeaşi pildă a neascultării.

vineri, 16 decembrie 2011

El hotărăşte din nou o zi: "Astăzi!"

Evrei 4:6 - Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor,
Evrei 4:7 - El hotărăşte din nou o zi: "Astăzi!" zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: "Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!"

                                            Dumnezeu a făcut din primirea pe care ne-a hărăzit-o nouă, o sărbătoare. Dar sărbătoare trebuie să fie şi clipa pământească a auzirii şi ascultării cuvântului Lui, deci fiecare clipă într-un fel. Când David a zis  Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi suntem poporul păşunei Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui ...  O! de aţi asculta azi glasul Lui!"  el se gândea la Yahve, iar nouă acum aici ni se spune iarăşi să ascultăm glasul Lui  făcându-se desigur referire la Isus. Dar şi la Yahve. Dar şi la Spiritul Sfânt. Cei Trei nu pot fi separaţi nici ca fiinţă, nici ca glas. Intrând în odihna lui Yahve, intrăm în odihna lui Isus, purtaţi pe aripi de Spirit Sfânt.
   Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 4:6 - Prin urmare, pentru că unora le rămâne "să intre" întru odihnă, iar primii cărora li s-a binevestit "nu au intrat" din pricina nesupunerii lor,
Evrei 4:7 - Dumnezeu rânduieşte din nou o zi "Astăzi!", după atâta vreme rostind El prin David, aşa cum s-a spus mai'nainte "Astăzi dacă veţi auzi glasul Său, nu vă învârtoşaţi inimile!"

joi, 15 decembrie 2011

Dumnezeu S-a odihnit

Evrei 4:4 - Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: "Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui."
Evrei 4:5 - Şi aici este zis iarăşi: "Nu vor intra în odihna Mea!"

                                                           Iată de ce S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea: pentru a ne pregăti nouă o odihnă. Dumnezeu nu oboseşte niciodată şi în nicio împrejurare, deci El de odihnă n-are nevoie. Şi totuşi  S-a odihnit în ziua a şaptea  ceea ce poate însemna că atunci a creat odihna ca pe o stare în care să-i primească pe cei mântuiţi. A făcut din primirea Lui o sărbătoare Dumnezeu, iar sărbătoriţii suntem noi....sau putem fi....putem intra în ea....sau nu....în Sărbătoarea lui Dumnezeu.
   Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 4:4 - fiindcă astfel a zis undeva despre ziua a şaptea: "Şi în ziua a şaptea S-a odihnit Dumnezeu de toate lucrările Sale."
Evrei 4:5 - Dar aici, în acest loc, încă o dată: "Întru odihna Mea nu vor intra!"

Mozart Piano Concerto No.2 - 1st movement

miercuri, 14 decembrie 2011

lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.

Evrei 4:1 - Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul dintre noi să nu se pomenească venit prea târziu.
Evrei 4:2 - Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună, ca şi lor; dar cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-au găsit credinţă la cei ce l-au auzit.
Evrei 4:3 - Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în "odihna" despre care a vorbit El, când a zis: "Am jurat în mânia Mea, că nu vor intra în odihna Mea!" Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.

                                                                Credinţa greşită este ca o necredinţă. Se vorbeşte aici despre generaţia lui Moise, care nu a găsit o credinţă adevărată, motiv penru care nu vor fi admişi în "odihna" despre care a vorbit El.   Dar, deşi neascultătoare, deci necredincioasă, generaţia lui Moise a fost împlinitoare de plan divin, a fost generaţia pe care Dumnezeu a ales să o folosească pentru înfăptuirea exodului. Pedepsiţi încă de pe pământ, prin condamnarea la o rătăcire prin pustie timp de patruzeci de ani, iată că acea generaţie va primi şi pedeapsa neintrării în odihna lui Dumnezeu. Aici, în aceste versete, se vorbeşte despre "noi" şi "ei". Putem înţelege că la greşelile mari ale unor grupuri  umane Dumnezeu poate aplica pedeapsă colectivă. Sau mântuire colectivă. Fiecare individ îşi merită pedeapsa sau mântuirea, dar şi fiecare grup. Ascultarea de Dumnezeu, credinţa deci, este o trăire personală. Dar persoanele alcătuiesc grupuri. Apare evidentă importanţa individului în cadrul grupului, căci aparţinând unui grup, "eu" devine "noi", adică cei din grup trebuie să fie credincioşi toţi împreună fiind credincios fiecare în parte. Străduinţa fiecăruia dă strălucire grupului. Iar străduinţa necesită eforturi, uneori şi sacrificii.  Ceea ce poate însemna că, măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii,  lucrările noastre, ale oamenilor, nu se vor sfârşi decât la sfârşitul lumii.
  Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 4:1 - Aşadar, atâta vreme cât ne-a fost lăsată făgăduinţa de "a intra întru odihna Sa", să ne temem ca nu cumva cineva dintre voi să pară că n-a mai prins-o din urmă.
Evrei 4:2 - Pentru că şi nouă ca şi lor ni s-a binevestit, dar lor cuvântul propovăduirii nu le-a fost de nici un folos, deoarece în cei ce l-au auzit, el nu s-a unit cu credinţa.
Evrei 4:3 - Pe când noi, cei ce am crezut, noi suntem cei ce "intrăm întru odihnă", duă cum s-a zis: "Juratu-M'am întru mînia Mea: Întru odihna Mea nu vor intra!" cu toate că lucrările Lui erau încheiate încă de la întemeierea lumii. 

marți, 13 decembrie 2011

n-au putut să intre din pricina necredinţei lor

Evrei 3:16 - Cine au fost, într'adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia care au ieşit din Egipt prin Moise?
Evrei 3:17 - Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
Evrei 3:18 - Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?
Evrei 3:19 - Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.

                                                   Noi ştim că ne vorbeşte Dumnezeu, dar oare Îl ascultăm? Şi cum Îl ascultăm? răzvrătindu-ne că nu ne dă aur, argint şi alte bogăţii? Sau Îl ascultăm denaturând apoi înţelesul cuvintelor Lui? sau limitându-I cuvintele la înţelesuri care sunt ale noastre? care suntem oameni, şi care uneori uităm că El e Dumnezeu, şi că orice cuvânt al Lui, o dată rostit, aşa rămâne... O credinţă greşită oare nu tot un fel de necredinţă este? Le-a dat Dumnezeu un şarpe celor de atunci, şi pe mulţi dintre ei a salvat Dumnezeu prin şarpele acela, iar cei salvaţi, când s-au văzut salvaţi, au uitat că Dumnezeu i-a salvat, şi se închinau şarpelui. Faptul că i-a oprit din închinarea lor greşită nu înseamnă că Dumnezeu Şi-a luat cuvântul înapoi, ci înseamnă că greşeau ei. Semnificaţia şarpelui de semn trimis de Dumnezeu spre a ne uşura nouă închinarea în vederea înfăptuirii mai rapide a propriilor noastre dorinţe, deci acea semnificaţie, rămâne valabilă dacă închinătorii ajung la Dumnezeu cu închinarea lor. Cine poate crede că astăzi Dumnezeu nu mai lucrează prin semne spre a ne uşura nouă închinările şi bucuriile închinărilor, înseamnă că poate crede că Dumnezeu Îşi ia cuvântul înapoi. Acel Dumnezeu care este Acelaşi în veşnicie.
 Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 3:16 - Cine sunt cei ce auzind s-au răzvrătit? Oare nu toţi cei ce au ieşit din Egipt cu Moise?
Evrei 3:17 - Şi pe cine S-a mâniat El timp de patruzeci de ani? Oare nu pe cei ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie?
Evrei 3:18 - Şi cui I s-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, dacă nu celor ce n-au ascultat? 
Evrei 3:19 - Şi vedem că din pricina necredinţei lor n-au putut să intre.

Mozart Piano Concerto No. 1 (H. Holtmann, piano) movement 3

luni, 12 decembrie 2011

căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos

Evrei 3:14 - Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început,
Evrei 3:15 - câtă vreme se zice: "Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii!"

                                                                       A alege inima curată înseamnă a te face părtaş al lui Cristos. Dar pentru aceasta trebuie să păstrăm încrederea de la început, nezguduită, încredere pe care au avut-o părinţii noştri atunci când ne-au botezat în Isus, încredere pe care au avut-o părinţii lor atunci când i-au botezat pe părinţii noştri în Isus, încredere pe care a avut-o Moise şi câţiva din jurul lui atunci când alţii, prea mulţi, se răzvrăteau. Fără să ştie, cei puţini tot în Isus erau încrezători. Şi chiar dacă, aşa puţini , uneori se mai lăsau  speriaţi sau ademeniţi de cei mulţi, ei până la urmă şi-au păstrat nezguduită încrederea de la început, de aceea s-au supus fără nicio ridicare de glas, adică au suferit fără lacrimi, căci ei ştiau că încredera lor îi va salva pe toţi, prin cei care vor ajunge în Canaan. Adică, simbolic, în odihna lui Dumnezeu. Neavând inimi împietrite de tot, aceia s-au răzvrătit tăcut împotriva inimilor împietrite, devenind atunci părtaşi ai lui Cristos, adică părtaşi ai lui Dumnezeu.
  Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 3:14 - Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă pân'la sfârşit vom ţine cu tărie începutul fiinţării noastre întru El, 
Evrei 3:15 - de vreme ce s-a zis: "Astăzi, dacă veţi auzi glasul Său, să nu vă învârtoşaţi inimile ca atunci, la răzvrătire!"
              

duminică, 11 decembrie 2011

ci îndemnaţi-vă unii pe alţii

Evrei 3:12 - Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul-Cel-Viu.
Evrei 3:13 - Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: "Astăzi" pentru ca niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.

                                    Inimă necredincioasă, inimă rea, inimă despărţită de Dumnezeu, inimă predispusă spre păcate... Inima necredincioasă nu ascultă glasul lui Dumnezeu, dar nu ascultă nici glasurile omeneşti, ea vieţuind într-o împietrire care i se pare întăritoare. Inima astfel împietrită, admirându-şi împietrirea şi lăudându-se cu ea, acolo va rămâne, în acea împietrire din care numai Dumnezeu ar mai putea-o scoate, Acel Dumnezeu pe care, chiar din cauza împietririi inimii lor, cei cu inima împietrită nu Îl înţeleg, deci nu Îl iubesc. Şi aşa cum respectă alegerea celor care-L iubesc, Dumnezeu respectă şi alegerea celor cu inima împietrită. "Astăzi" pentru cei cu inima împietrită înseamnă "Niciodată", după cum "Astăzi" pentru cei care aleg să nu vrea să se despartă de Dumnezeul-Cel-Viu, înseamnă "Chiar în acest moment".
 Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 3:12 - Luaţi aminte, fraţilor, ca nu cumva în vreunul dintre voi să fie o inimă vicleană în necredinţă, care să vă îndepărteze de la Dumnezeul-Cel-Viu.
Evrei 3:13 - Dimpotrivă, unii pe alţii îndemnaţi-vă în fiecare zi, atâta vreme cât putem s-o chemăm "Astăzi", pentru ca nimeni dintre voi să nu se învârtoşeze cu înşelăciunea păcatului.

joi, 8 decembrie 2011

"Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!"

Evrei 3:7 - De aceea, cum zice Duhul Sfânt: "Astăzi, dacă auziţi glasul Lui,
Evrei 3:8 - nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie,
Evrei 3:9 - unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!
Evrei 3:10 - De aceea M-am dezgustat de neamul acesta, şi am zis: 'Ei întotdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunosut căile Mele!
Evrei 3:11 - Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!'  "

                                            Nu există diferenţă şi separare între Dumnezeu-Tatăl Dumnezeu-Fiul Dumnezeu-Duhul Sfânt. Când Spiritul Sfânt zice Astăzi dacă auziţi glasul Lui...   se referă atât la Tatăl, cât şi la Fiul şi la El Însuşi. Mai zice Duhul că  La sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul  dar Dumnezeu existând în eternitate, şi Cei Trei de neseparat, putem şti că reproşurile făcute în vechime generaţiei lui Moise au fost, în egală măsură, făcute de Sfânta Treime, şi ne sunt, în egală măsură, făcute şi nouă acum, tot de Ea. Iar odihna lui Dumnezeu este în egală măsură odihna lui Isus şi odihna Duhului Sfânt, toţi Trei Unul fiind! Şi Acela ne spune ce trebuie să facem spre a ajunge în odihna Lui: să nu ne împietrim inimile, să nu avem puseuri de răzvrătire, să nu ne lăsăm ispitiţi ca în pustie. Cei din generaţia lui Moise, mulţi dintre ei, nu au făcut aşa, de aceea paşii lor nu au ajuns să calce ţara promisă, deşi greul transhumanţei patruzeci de ani ei l-au suportat. Ţara promisă va fi fost a fiilor lor. Ce a fost valabil pentru ei, rămâne la fel de valabil pentru noi, acum!  Şi apoi  nu vor intra în odihna Mea spune Dumnezeu, desigur Acelaşi care  "în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui." (Geneza 2:3) Deci iată: odihna lui Dumnezeu înseamnă şi bucuria lui Dumnezeu de a-i primi acolo pe cei care nu îşi împietresc inimile, nu se răzvrătesc, nu se lasă ispitiţi. 
 Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 3:7 - De aceea, precum zice Duhul Sfânt: "Astăzi, dacă veţi auzi glasul Său, 
Evrei 3:8 - nu vă învârtoşaţi inimile ca atunci, la răzvrătire, în ziua ispitirii în pustie
Evrei 3:9 - unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare, şi timp de patruzeci de ani Mi-au văzut faptele!
Evrei 3:10 - De aceea M-am mâniat pe neamul acesta, şi am zis: 'Ei pururea rătăcesc cu inima, şi căile Mele nu le-au cunoscut;
Evrei 3:11 - aşa că juratu-M'am în mînia Mea: Întru odihna Mea nu vor intra!' "

Mozart Piano Concerto No. 1 (H. Holtmann, piano) movement 2

miercuri, 7 decembrie 2011

Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu

Evrei 3:1 - De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească. aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,
Evrei 3:2 - care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum şi Moise a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu."
Evrei 3:3 - Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mi mare decât a lui Moise, cu cât cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăşi.
Evrei 3:4 - Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu.
Evrei 3:5 - Cât despre Moise, el a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu" ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu.
Evrei 3:6 - Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.

                                                             Noi, toţi împreună dar şi fiecare în parte, suntem case zidite de Dumnezeu. La fel cum este şi Moise. Tu, cititorule, la fel eşti cu Moise, casă zidită. Şi eu la fel. Pentru Ziditor toate casele sunt la fel. Ziditor, adică Dumnezeu, adică Tatăl şi Fiul împreună Ei cu Duhul Sfânt. Aşa că noi, tu şi eu, împreună când trebuie să fim împreună şi separat când trebuie să fim separat, avem cu ce ne lăuda! Cum ar fi putut un aşa Ziditor să zidească nişte case nedemne de El? Casele acelea noi suntem, tu şi eu, şi toţi. E datoria noastră să ne păstrăm în demnitatea în care am fost zidiţi.
              Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 3:1 - De aceea, fraţi sfinţi, părtaşi ai unei chemări cereşti, luaţi aminte la Apostolul şi Arhiereul mărturisirii noastre, la Iisus Hristos;
Evrei 3:2 - El credincios Îi este Celui ce L-a rânduit, aşa cum şi Moise (a fost) în toată casa lui.
Evrei 3:3 - Pentru că El S-a învrednicit de mai multă slavă decât Moise, aşa cum ziditorul unei case are mai multă cinste decât casa.
Evrei 3:4 - Că orice casă e zidită de cineva, dar Ziditorul a toate este Dumnezeu!
Evrei 3:5 - Spre a da mărturie celor ce aveau să fie spuse, Moise a fost în toată casa Domnului credincios ca oricare slugă credincioasă,
Evrei 3:6 - dar Hristos, ca Fiu a fost peste casa Lui. Şi casa Lui suntem noi, numai dacă pân'la sfârşit ţinem cu tărie libertatea mărturisirii şi mândria nădejdii.

Mozart Piano Concerto No. 1 (H. Holtmann, piano) movement 1

marți, 6 decembrie 2011

a trebuit să se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile

Evrei 2:13 - Şi iarăşi: "Îmi voi pune încrederea în El!" Şi în alt loc: "Iată-Mă, Eu şi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu!"
Evrei 2:14 - Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,
Evrei 2:15 - şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.
Evrei 2:16 - Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţiei lui Avraam.
Evrei 2:17 - Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos, şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşirea pentru păcatele norodului.
Evrei 2:18 - Şi prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.

                                                      Suferinţa lui Cristos pentru a ne alina nouă suferinţa. Aşa fac părinţii cu copiii lor. Dar aici, noi, copiii seminţiei lui Avraam, El părintele nostru. E lungă şi bogată istoria mântuirii, încât să ne poată cuprinde pe toţi. Deşi nu suntem îngeri, acum suferinţa lui Isus ne dă dreptul să tindem să fim. Trebuie să scăpăm, aşa ca îngerii, de robia fricii de moarte, pentru a fi izbăviţi. Şi prin izbăvire să devenim aşa cum ne vrea Dumnezeu, adică să tindem să ne apropiem cât mai mult de perfecţiunea divină. Deoarece cu cât mai perfecţi, cu atât mai de neispitit.
 Scriu aici şi traducerea lui Bartolomeu Anania:
Evrei 2:13 - Şi încă: "Eu voi fi încrezător în El!" şi încă: "Iată Eu şi pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!"
Evrei 2:14 - Aşadar, de vreme ce pruncii îşi aveau părtăşie în sânge şi în trup, tot astfel şi El: aceloraşi li S-a făcut părtaş, pentru ca prin moarte să-l surpe pe cel care are stăpânia morţii, adică pe diavolul,
Evrei 2:15 - şi să-i elibereze pe cei ce de frica morţii erau toată viaţa ţinuţi în robie.
Evrei 2:16 - Fiindcă e de la sine'nţeles că nu pe îngeri i-a luat El în grijă, ci pe urmaşii lui Avraam i-a luat.
Evrei 2:17 - Pentru aceea era El dator să li Se asemene întru totul fraţilor, ca să devină El Arhiereu milostiv şi credincios în slujba lui Dumnezeu, spre a ispăşi păcatele poporului.
Evrei 2:18 - Că El Însuşi fiind încercat prin ceea ce a pătimit, şi celor ce sunt în încercări poate să le ajute.

luni, 5 decembrie 2011

căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi, sunt dintr'Unul

Evrei 2:9 - Dar pe Acela Care a fost făcut "pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii", adică Isus, Îl vedem "încununat cu slavă şi cu cinste" , din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.
Evrei 2:10 - Se cuvenea într'adevăr, ca Acela pentru Care şi prin Care sunt toate, şi Care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească prin suferinţe pe Căpetenia mântuirii lor.
Evrei 2:11 - Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi, sunt dintr'Unul. De aceea Lui nu-I este ruşine să-i numească "fraţi",
Evrei 2:12 - când zice: "voi vesti numele Tău fraţilor Mei!" "Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării."

                                                       Cristos, devenit  pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii  El, care  e cu atât mai presus decât ei cu cât a moştenit un nume mult mai minunat decât al lor  trebuia să capete trăire omenească pentru a putea fi înţeles de oameni, şi pentru a-i putea mântui pe aceia care-L înţeleg. Faptul că Isus, Cristosul lui Dumnezeu, capătă astfel de trăiri omeneşti, vine să întărească superioritatea omului în întreaga creaţie divină. Isus a vrut să sufere de o suferinţă de-a noastră pentru că trebuie ca noi să vrem ca suferinţa Lui să ne doară pe noi mai tare decât pe El. Noi, acum, bucurându-ne de învierea lui Cristos, trebuie să vrem să ne facem asemenea morţii Lui. Dar, din păcate, şi acum pe Isus Îl dor mai tare suferinţele neînţelese ale Lui, decât ne dor pe noi, oamenii. Cu toate acestea omul, eu şi tu, rămânem încoronarea creaţiei divine, şi trebuie, chiar şi în nimicnicia noastră, să ne bucurăm că suntem aşa, să ne bucurăm că Dumnezeu vrea să ne mântuiască aşa cum a hotărât El să o facă: prin durerea Fiului Său, să ne bucurăm deci că noi, eu şi tu, merităm o astfel de mântuire. Iar noi trebuie să credem că o merităm, pentru că Dumnezeu crede asta înaintea noastră. Crede, şi face ce crede. Nu pentru El face, El e Dumnezeu!, ci pentru noi, fraţii Lui.  Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr'Unul.
  Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 2:9 - Dar pe Cel ce "pentru o clipă mai prejos de îngeri a fost micşorat" pe Isus, Îl vedem "încununat cu slavă şi cu cinste" din pricina morţii pe care a suferit-o, în aşa fel ca, prin harul lui Dumnezeu, pentru fiecare să fi gustat moartea.
Evrei 2:10 - Fiindcă Lui, Cel pentru Care sunt toate şi prin Care sunt toate,Lui, Cel ce pe mulţi fii i-a dus către slavă, Lui I se cădea să-L desăvârşească prin pătimire pe Începătorul mântuirii lor.
Evrei 2:11 - Că şi Cel ce sfinţeşte, şi cei ce se sfinţesc, dintru Unul sunt toţi; din care pricină nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţi,
Evrei 2:12 - zicând: "Vesti-voi fraţilor Mei numele Tău, în mijlocul adunării Îţi voi cânta laudă!"

duminică, 4 decembrie 2011

dacă I-a supus toate, nu I-a lăsat nimic nesupus

Evrei 2:5 - Întradevăr, nu unor îngeri a supus El lumea viitoare, despre care vorbim.
Evrei 2:6 - Ba încă cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: "Ce este omul, ca să-ţi aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi?
Evrei 2:7 - L-ai făcut pentru puţină vreme  mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale;
Evrei 2:8 - toate le-ai supus sub picioarele lui." Întradevăr, dacă I-a supus toate, nu I-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acuma încă nu vedem că toate Îi sunt supuse.

                                                                 Omul, încoronare a creaţiei divine vizibile. Dar mulţi oameni, deşi toţi la fel în voinţa divină, nu vor să simtă cui Îi sunt supuse toate. Şi mai ales el, omul! Fără să fie vorba de o supunere înrobitoare, căci Stăpânul vrea să spele picioarele robilor Săi, ci fiind vorba de o supunere în iubire, ea tot supunere este. Numai că, spre deosebire de acea supunere de care se tem unii, aceasta întru Cristos e aducătoare de nespus de mari fericiri. Şi aici trecerea aceasta, de la supunerea creaţiei vizibile omului, la supunerea creaţiei vizibile care-l include pe om, lui Isus.  Nici nu-şi dau seama de ce se lipsec cei care vor să se lipsească de Isus.
  Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 2:5 - Că nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare despre care vorbim.
Evrei 2:6 - Dar cineva a mărturisit undeva, zicând: "Ce este omul, ca să-Ţi aminteşti de el? sau fiul omului, ca să-l cercetezi pe el?
Evrei 2:7 - Micşoratu-l-ai pentru o clipă mai prejos de îngeri; cu slavă şi cu cinste l-ai încununat ţi l-ai pus peste lucrul mâinilor Tale.
Evrei 2:8 - Tu pe toate le-ai supus sub picioarele lui." Şi dacă I le-a supus pe toate, atunci nimic nu I-a lăsat nesupus. Dar acuma noi încă nu vedem că toate I-au fost supuse.

sâmbătă, 3 decembrie 2011

cu atât mai mult trebuie să ţinem de lucrurile pe care le-am auzit

Evrei 2:1 - De aceea, cu atât mai mult trebuie să ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.
Evrei 2:2 - Căci dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit, şi dacă orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire,
Evrei 2:3 - cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o,
Evrei 2:4 - în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa?!

                                                                    Ascultarea şi împlinirea celor ascultate... Dumnezeu, pentru a ne face ascultători şi împlinitori ai cuvintelor vestite, vine şi ne arată semnele, şi ne dă puteri, vine şi face miracole, vine  să împartă după voia Sa darurile divine. După voia Sa, dar şi după voia noastră, căci cei care vor să rămână nepăsători faţă de posibilitatea mântuirii, cei care nu cred în semnele lui Dumnezeu, cei care nu cred în minuni, sau, dimpotrivă, fac din orice întâmplare banală o minune, cei care vor să creadă că darurile Duhului Sfânt înseamnă altceva decât sunt ele, toţi aceştia şi alţii ca ei, vor ajunge greu la mântuire, greu sau deloc. Sunt unii dintre noi care vor să nu respecte voinţa lui Dumnezeu, dar Dumnezeu vrea să respecte voinţa acelora. Fiind un Dumnezeu Drept însă, El şi acelora le va da o dreaptă răsplată, dar nu înainte de a încerca, prin semne, puteri şi feluite minuni, şi cu darurile Duhului Sfânt  să le schimbe voinţa, aşa cum face cu toţi. Deşi de Dumnezeu dăruită, voinţa noi ne-o modelăm, fiecare după propria vrere. 
  Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 2:1 - Pentru aceea trebuie ca noi să ne ţinem cu atât mai aproape de cele ce am auzit, ca nu cumva să plutim pe alături de ele.
Evrei 2:2 - Că dacă cuvântul grăit prin îngeri s-a adeverit, şi dacă orice încălcare de poruncă şi neascultare şi-a primit răsplata cea dreaptă, 
Evrei 2:3 - atunci cum vom scăpa noi dacă fi-vom nepăsători faţă de o astfel de mântuire care, avându-şi începutul în chiar propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de către cei ce au ascultat-o,
Evrei 2:4 - împreună cu ei mărturisind şi Dumnezeu prin semne şi minuni şi prin daruri ale Duhului Sfânt împărţite după voia Lui?

BEETHOVEN - FUR ELISE

vineri, 2 decembrie 2011

"Şezi la dreapta Mea "

Evrei 1:13 - Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: "Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale!"?
Evrei 1:14 - Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei care vor moşteni mântuirea?

                                                 Îngerii, duhuri slujitoare. Ei ne ajută pe noi, cei "de dincoace" să moştenim mântuirea. Deşi vieţuitori lângă Dumnezeu şi duhuri slujitoare, îngerii nu aparţin divinităţii. Dar sunt eterni ca şi ea. Tot ce vieţuieşte lângă divinitate capătă eternitate. Eterni vor deveni şi cei mântuiţi, de fapt ei, fără să ştie, sunt eterni încă de pe acum, când vieţuiesc "dincoace". Dar mai citim  Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale.    Afirmaţia rămâne valabilă şi pentru răstimpul în care Acela coborâse "dincoace". A rămas la dreapta Tatălui Isus şi atunci când se plimba printre noi. El S-a scoborât fără să coboare. A luat Puterea cu El, şi a venit pentru a ne apropia pe noi de Putere...de mântuire...de eternitate. Apoi 
a murit. Apoi a înviat. Apoi S-a înălţat. Şi i-a lăsat aici, "dincoace", printre noi, pe îngeri, ca să ne slujească, şi ei o fac, ei, duhurile slujitoare. Noi trebuie numai să-i simţim şi să-i primim. Într-un fel, Îl primim pe Dumnezeu primindu-I duhurile slujitoare....
  Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 1:13 - Şi căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: "Şezi de-a dreapta Mea până ce-i voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale!"?
Evrei 1:14 - Oare nu sunt toţi duhuri menite să slujească, trimise spre slujire de dragul celor ce trebuie să moştenească mântuirea?

Beethoven - Fur elise

joi, 1 decembrie 2011

dar Tu eşti Acelaşi

Evrei 1:10 - Şi iarăşi: "La început Tu, Doamne, ai întemeiat pământul;  şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
Evrei 1:11 - Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină;
Evrei 1:12 - le vei face sul, ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti Acelaşi; şi anii Tăi nu se vor sfârşi."

                                                               Veşnicia Creatorului, efemeritatea creaţiei. Creaţia se va învechi ca o haină, şi va pieri, această creaţie pe care o vedem şi o ştim noi acum, acest Pământ şi cerurile. Dar se spune că totul se va schimba. Totul se va schimba până la intrarea în eternitate. În eternitatea lui Dumnezeu totul va fi statornic, acolo schimbări nu cred că vor mai exista. Dumnezeu este Acelaşi se referă la Trinitate, care este statornică pentru că fiecare persoană a Ei e statornică; Dumnezeu-Acelaşi înseamnă Tatăl-Acelaşi, Fiul-Acelaşi, Duhul Sfânt-Acelaşi! Trei-Acelaşi!  Trei la singular şi la plural - Trei-Acelaşi, Trei-Aceiaşi!
                     Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 1:10 - Şi: "Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor  Tale;
Evrei 1:11 - ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi;
Evrei 1:2 - ca pe o velinţă le vei împătura şi ca o haină se vor schimba, dar Tu Acelaşi eşti, şi anii Tăi nu se vor sfârşi."