luni, 22 noiembrie 2010

ca sa te binecuvanteze sufletul meu

Geneza 27:4 - "Fa-mi o mancare, cum imi place mie, si adu-mi sa o mananc, ca sa te binecuvanteze sufletul meu inainte de a muri."
Geneza 27:19 - Iacov a raspuns tatalui sau: "Eu sunt Esau, fiul tau cel mai mare; am facut ce mi-ai spus. Scoala-te, rogu-te, sezi si mananca din vanatul meu, pentru ca sa ma binecuvanteze sufletul tau!"
Geneza 27:20 - Isaac a zis fiului sau: "Cum l-ai si gasit, fiule?" Si Iacov a raspuns: "Domnul Dumnezeul tau mi l-a scos inainte."


                                                          Expresia sa ma binecuvanteze sufletul tau  oglindeste divinitatea sufletelor noastre, din moment ce ele pot face ceea ce Domnul face: pot binecuvanta. Numai din suflet venita este adevarata binecuvantarea facuta de om. Nu binecuvantam cu gura, ori cu gesturile, binecuvantam cu sufletul, partea din noi asemanatoare divinitatii. Binecuvantam cu sufletul, dar putem minti cu gura, asemeni lui Iacov, care printr-o minciuna ii ia locul fratelui sau Esau. Este aceasta insa o minciuna facuta cu voia lui Dumnezeu, caci El a voit ca Iacov sa-i ia locul lui Esau, spre a implini el, Iacov, destinul harazit de Dumnezeu poporului evreu. Si, prin el, intregii omeniri. De ce nu a facut Dumnezeu sa se nasca, de la inceput, Iacov primul?  Este o intrebare rascolitoare, cred eu, al carui raspuns devine, chiar el, izvor de noi intrebari. Cel din urma va fi cel dintai, ne spune Domnul Isus. Dar ce inseamna cel din urma la infaptuirea unor fapte rele si cel din urma la infaptuirea unor fapte bune? Cel din urma faptuitor al raului poate deveni faptuitor de bine, iar cel din urma faptuitor al binelui poate deveni primul la infaptuirea raului. Se incruciseaza si se amesteca destinele si faptele noastre, dar ele se incruciseaza asa doar pentru noi oamenii, de aceea intervine Dumnezeu spre a ajuta la implinirea destinelor noastre, ale unor oameni sau ale unor popoare. Pentru Dumnezeu Iacov a fost Esau, Esau a ramas Esau, pentru Dumnezeu doi iezi dintr-o turma pot deveni vanat atunci cand trebuie sa devina. Iar noi, oamenii, trebuie sa intelgem si sa urmam voia lui Dumnezeu.  Are importanta daca pe cineva il cheama Iacov sau Esau, numele nostru fiind, uneori, oglindirea vietuirii noastre, Biblia ne arata de multe ori ca asa este, dar pe oamenii implinitori de destin divin ii va chema intotdauna asa cum trebuie sa-i cheme. Si nu are nicio importanta daca vanatul este chiar vanat, sau este vorba despre doi iezi dintr-o turma, important este ca mancarea facuta din ei sa fie placuta lui Dumnezeu, nu ca gust, ci ca ascultare a noastra. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu