joi, 15 iulie 2010

NU INTRU PARTINIRE SA AVETI VOI CREDINTA IN DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS

Iacov 2:1 - Fratii mei, nu intru partinire sa aveti voi credinta in Domnul nostru Iisus  Hristos, Domnul slavei.
Iacov 2:2 - Ca daca'n adunarea voastra va intra un om cu inel de aur si'n haina stralucita, si va intra si un om sarac in haina murdara,
Iacov 2:3 - dar voi va uitati la cel ce poarta haina stralucita si-i ziceti: 'Aseaza-te aici, in locul cel bun!' iar saracului ii ziceti: 'Tu stai acolo, in picioare!' sau 'Tu aseaza-te jos, la picioarele mele!'
Iacov 2:4 - oare'n gandul vostru n'ati facut voi deosebire intre unul si altul, si nu v'ati facut voi judecatori cu ganduri viclene?
                                                    Oamenii, nimicitori ai zapisului lui Dumnezeu, ai acelui zapis pe care Dumnezeu, mai mult decat noi si inaintea noastra a vrut sa il stearga spre a ne usura iertarea, se fac, prin chiar aceasta actiune, judecatori, caci stergerea zapisului, deci ceea ce face Dumnezeu, nu inseamna distrugerea zapisului, ceea ce vor sa faca oamenii. Stergerea zapisului este un semn de atentionare din partea lui Dumnezeu, caci stergerea zapisului inseamna inainte de orice, crearea posibilitatii ca zapisul sa fie completat cu alte normative. Care normative, inlocuidu-le pe cele de dinainte, neintelese, si de aceea neaplicate corect, vin sa ne usureze iertarea. Dar, distrugand zapisul, omul da semne ca si cu cel de-al doilea zapis ar putea face ce a facut cu primul. Desi pe cel de-al doilea zapis scrie simplu: "Iubeste-L pe Domnul, Dumnezeul tau din toata inima, cu tot cugetul si din tot sufletu tau!" si "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!", doua porunci care le cuprind pe toate cele zece din vechiul zapis, omul, chiar in timpul scrierii zapisului, vrea sa devina, el singur, judecator al cuvintelor din zapis. Si macar daca ar avea o judecata buna asupra acestor cuvinte, dar judecata ii este rea. Si fiind rea in lucrurile cele mai mici, rea ramane si in lucrurile cele mari. Fiind rea judecata in ceea ce priveste iubirea de aproapele, multi dintre noi judecand ca stralucirea hainei unui om este aceeasi cu stralucirea sufletului sau, deci a spiritului sau, rea ramane ea si in ceea ce priveste credinta., caci ei gandesc ca stralucirea credintei este data, mai ales, de stralucirea unor bogatii. Fericirile celor care gandesc asa sunt opusul fericirilor cristice. Iata de ce sunt acesti ganditori niste judecatori cu ganduri rele. Rele gandurile, rele si faptele. Rele faptele, rea si credinta. Rea credinta, rea si iubirea. Iubirea de Dumnezeu si iubirea de oameni.


             (Am folosit traducerea B. Anania)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu