vineri, 16 iulie 2010

[...] ati vazut ca bun este DOMNUL.

1 Petru 2:2 - ca niste prunci nou-nascuti sa doriti neprefacutul lapte duhovnicesc, ca prin el sa cresteti spre mantuire,
1 Petru 2:3 - de vreme ce ati gustat si ati vazut ca bun este Domnul.
1 Petru 2:4 - Apropiati-va de El, Piatra-cea-vie, intr'adevar neluata in seama de oameni, dar aleasa pretioasa de Dumnezeu.

                                    Credinta isi are si ea varsta ei, incepand cu pruncia, adica varsta la care hrana credintei este laptele spiritual, pana la credinta matura, credinta desavarsita, credinta a carei hrana este painea=trupul lui Cristos, si vinul=sangele lui Cristos. Trebuie sa ne hranim spiritual mai inainte de a ne hrani alimentar, caci hrana spirituala estea cea care alimenteaza sufletul, il mentine si il imbogateste, insanatosindu-l cu fiecare cuvant divin. Cuvintele lui Dumnezeu, devenite paine si vin, deci trup si sange dumnezeiesti, sunt adevarata hrana care ne va transfera in vesnicie. Iar daca cineva isi va pierde, prin hranirea spiritului, sufletul, ce va putea da pentru recuperarea lui? Chiar daca ar da totul, sufletul tot pierdut ii va ramane. Iar un suflet pierdut inseamna un suflet condamnat. Se hraneste asemeni corpului sufletul, la inceput cu lapte, apoi cu hrana tare, adica la inceput cu cuvintele simple ale lui Dumnezeu, apoi cu cuvintele tari, cu cuvintele greu de inteles, dar cu cat mai greu cu atat mai descoperitoare ale unor minunate taine divine. Prin taine, si tainic se lasa descoperit Dumnezeu. Si nu cu ajutorul corpului nostru, ci cu ajutorul sufletului nostru, deci nu prin umblare ci prin iubire. "Nu mergand, ci iubind ne apropiem de Dumnezeu." (Sf. Augustin) Iar o taina dumnezeiasca, descoperita si inteleasa, imbogateste pana la nemurire un suflet, si anume, pana la nemurirea traita alaturi de izvorul hranei noastre spirituale, deci alaturi de Dumnezeu. Pentru ca si sufletul condamnat traieste in nemurire, numai ca el nemurirea in absenta lui Dumnezeu. Iar acolo unde nu este prezent Dumnezeu, diavolul troneaza, stapan al pierzarii. Pentru a domni, diavolul nu are nevoie de hrana spirituala, lui hrana corporala fiindu-i deajuns. De aceea corporalitatea este putrezicioasa iar spiritualitatea stralucitoare. Corp si suflet, diavol si Dumnezeu. Numai aceia care isi imbogatesc neincetat hrana spirituala pot dobandi un suflet curat, deci pot dobandi viata vesnica alaturi de Dumnezeu. Si alaturi de Cel ce sta la dreapta Lui, Isus Cristos, adica Piatra vie, pe care oamenii au lepadat-O, si anume, acei oameni pentru care hrana corporala este mai importanta decat hrana spirituala. Ei L-au lepadat pe Cristos pentru a-si dobandi un belsug de hrana, dar si-au pierdut, in acest fel, sufletul. Lepadand piatra, oamenii se leapada pe ei insisi.

                (Am folosit traducerea lui B. Anania.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu