Evrei 11:32 - Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel, şi de prooroci.
V
Ieftaie - ebr.=Dumnezeu să izbăvească - unul dintre marii judecători. Din pricina originii sale nelegitime, Ieftaie este alungat de fraţii săi. El trăieşte împreună cu alţi bărbaţi în ţinutul Tob, din jafuri şi tâlhăriri. În vremurile grele ale luptelor împotriva amoniţilor, este rechemat de către bătrânii din ţinutul său, Galaad, să le fie comandant de oşti. Acceptă. Într-o confruntare cu regele amoniţilor, Ieftaie susţine dreptul poporului său asupra ţinutului Galaad. Oastea lui o învinge pe cea a duşmanului. Înainte de luptă Ieftaie face legământ solemn ca la întoarcerea acasă să-I jertfească Domnului prima fiinţă care îi va ieşi în întâmpinare. Aceasta va fi chiar fiica lui, copil unic. După ce îi spune despre ce este vorba, ea cere voie să-şi plângă soarta, împreună cu prietenele ei, pe un munte, timp de două luni. Se întoarce după aceea spre a se lăsa jertfită. Pe marginea acestui episod din Vechiul Testament se întemeiază o tradiţie, potrivit căreia tinerele femei din Israel plâng, o dată pe an, moartea fiicei lui Ieftaie. După biruinţa asupra amoniţilor, efraimiţii invidiază izbânda lui Ieftaie. Ieftaie domneşte timp de şase ani peste Galaad, apoi moare şi este îngropat în oraşul său de baştină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu