Vegheaţi

Evrei 12:15 - Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.

Evrei 12:16 - Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut.

Evrei 12:17 - Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.

                                                      Trebuie să credem cu tăria convingerii absolute în pacea şi sfinţenia pe care, venite de la Dumnezeu, noi, fiecare, trebuie să ni le întărim. Trebuie să ni le întărim nu pentru că aşa vom ajunge să fim mântuiţi, trebuie să ni le întărim pentru ca aşa merită Cel care ni le dă. Nu putem tinde, adevărat şi curat, spre ceva în ce nu credem. Nu putem zice că dorim pacea lui Dumnezeu necunoscându-L pe Dumnezeu. Toţi avem har de la Dumnezeu, în măsuri pe care doar Dumnezeu le ştie, şi noi uneori. Şi avem, tot de Dumnezeu date, dar de noi înmulţite sau împuţinate, capacităţi diferite de a folosi acest dar divin. Harul divin, pus în fiecare de Dumnezeu, fiecare ar trebui să ni-l îmbogăţim, şi nu să-l sărăcim, făcând greşeli pe care doar necredinţa le poate justifica. Dreptul fiecăruia de a fi mai în faţă sau mai în spate în apropierea de Dumnezeu, nu poate fi vândut pe un blid de linte, şi, poate, n-ar trebui nici cumpărat dacă se găseşte cineva care vrea să-l vândă.  Întotdeauna, însă, atunci când cineva doreşte să-şi vândă harul, se va găsi cineva care să-l cumpere, mai mult sau mai puţin justificat.  Deoarece sfinţenia lui Isus Îi dă Lui o mare bunătate, pentru că nu există sfinţenie fără iubire şi iubire fără bunătate, se va găsi întotdeauna un Iuda profitor. Harul pe care ni l-a dat Dumnezeu, e cadoul Lui, noi putem face ce vrem cu el. Dar binecuvântare fără folosirea corectă a darului divin nu poate fi. Darul divin îl putem vinde, sau cumpăra, după priceperea fiecăruia,  dar binecuvântările divine nu!

   Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:

Evrei 12:15 - veghind ca nimeni să nu se lipsească de harul lui Dumnezeu şi ca nu cumva vreo rădăcină a amarului, odrăslind deasupra, să facă tulburare şi prin ea să se întineze mulţi;

Evrei 12:16 - să nu fie cineva desfrânat sau necurat ca Esau, care pentru  singură mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut;

Evrei 12:17 - voi ştiţi că şi după aceea, vrând el să moştenească binecuvântarea, drumul i-a fost închis; că n-a mai aflat loc pentru pocăinţă, deşi cu lacrimi îl căuta.