Evrei 12:4 - Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului.
Evrei 12:5 - Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: "Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El.
Evrei 12:6 - Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte."
Evrei 12:7 - Suferiţi pedeapsa; Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?
Nu trebuie să fie niciodată prea mare stăruinţa noastră în a împlini voia lui Dumnezeu. Căci stăruinţa Lui în a ne iubi nu e niciodată prea mare. Este neobosit Dumnezeu în tot ce face, dar în iubirea pe care o are pentru noi neobosirea Lui este întrecută poate doar de sfinţenia Lui. La Dumnezeu nu se poate iubire fără sfinţenie, şi nici sfinţenie fără iubire. Iar încununarea amândorura este în Isus Cristos. De aceea L-a trimis Dumnezeu să vieţuiască şi să pătimească printre noi, din prea marea iubire care ne-o poartă. Şi de aceea nu I-a luat Dumnezeu lui Isus suferinţele. Dumnezeu ne vrea mântuiţi, de aceea a suferit Cristos. Chiar şi pedepsele pe care ni le dă, Dumnezeu tot din prea marea-I iubire o face. Pe Isus L-au pedepsit oamenii, iar Dumnezeu, din iubire pentru oamenii pedepsitori, I-a acceptat pedeapsa. De aceea trebuie să înţelegem că, venite din partea lui Dumnezeu, pedepsele sunt o formă de iubire. Pentru că ar trebui să fie o formă de îndreptare a greşelilor noastre, spre a putea trăi veşnicia alături de Tatăl Ceresc. Cine acceptă pedeapsa înţelege iubirea, cine înţelege iubirea merită mântuirea. A suferi pedeapsa lui Dumnezeu nu înseamnă a ne durea, ci înseamnă a spera.
Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 12:4 - Voi încă nu v-aţi împotrivit până la sânge luptându-vă cu păcatul
Evrei 12:5 - şi aţi uitat îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja atunci când El te mustră;
Evrei 12:6 - căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă."
Evrei 12:7 - Dacă e să'nduraţi, e pentru certarea voastră; Dumnezeu se poartă cu voi precum cu nişte fii. Şi care este fiul pe care tatăl său nu-l ceartă?
' Este neobosit Dumnezeu în tot ce face, dar în iubirea pe care o are pentru noi neobosirea Lui este întrecută poate doar de sfinţenia Lui. La Dumnezeu nu se poate iubire fără sfinţenie, şi nici sfinţenie fără iubire. Iar încununarea amândorura este în Isus Cristos. ' Mi-au atins sufletul cuvintele tale Teo, fii binecuvântat! Shalom!
RăspundețiȘtergereCe bucurii îmi faci Cristina!!! Mulțumesc!!! Shalom!!!
Ștergere