să rămână lucrurile care nu se clatină

Evrei 12:25 - Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel care vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce nu au vrut să asculte de Cel ce vorbea de pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,

Evrei 12:26 - al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: "Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul!"

Evrei 12:27 - Cuvintele acestea "încă o dată", arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.

                                  Numai avându-L în suflet pe Dumnezeu putem păşi neîmpiedicaţi pe drumul spre El. Iar pentru a-L avea în suflet trebuie să-L ascultăm şi să ascultăm de El. Dumnezeu ne vorbeşte din ceruri, dar a fost când ne-a vorbit, preţ de puţin timp, şi de pe pământ. Acum trebuie să ascultăm glasul din ceruri ca şi cum ar fi rostit de pe pământ, dar mult mai mult decât atât. Rostit pe pământ, dar venit din cer, glasul se încarcă cu o sfinţenie care pe noi ne ajută, o sfinţenie care uneşte acum pământul cu cerul. E nevăzut glasul, dar sfânt fiind trebuie să ne dea o credinţă ca şi credinţa prin vedere. Ne vrea, mai mult decât ne vrem noi, binele glasul din ceruri, aşa încât are El grijă de întărirea lucrurilor care se clatină. Iar lucrurile despre care ne spune glasul că sunt de neclătinat, pentru că aşa le-a vrut El să fie, noi aşa trebuie să le lăsăm: neclătinate. Mai ales că nici nu am avea puterea să le clătinăm. Numai credem noi că am avea-o. Mulţi nu gândesc însă aşa, pentru că mulţi cred că, având puterea să clatine lucrurile pe care Creatorul le-a făcut spre a putea fi de noi clătinate, le pot clătina şi pe acelea de neclătinat, şi se osârdesc să o facă, atribuindu-şi lor puterea şi meritul clătinării. Ei uită că totul ne vine de la Creator, chiar şi neclătinerea lururilor care nu ar trebui clătinate. Spre binele nostru.

  Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:

Evrei 12:25 - Vedeţi să nu-I întoarceţi spatele Celui ce grăieşte; că dacă n-au scăpat de pedeapsă aceia care I-au întors spatele Celui ce prin cuvinte le aducea cerul pe pământ, cu atât mai mult noi, de ne vom îndepărta de Cel ce ne grăieşte chiar din ceruri;

Evrei 12:26 - al Cărui glas a cutremurat atunci pământul, iar acum a făgăduit, zicând: "Încă o dată zdruncina-voi" nu numai pământul, ci "şi cerul!"

Evrei 12:27 - Iar cuvintele "încă o dată" arată schimbarea celor zdruncinate, ca a unor lucruri făcute spre a rămâne cele ce sunt de nezdruncinat.