Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre

Evrei 12:2 - Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Evrei 12:3 - Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.

                        Ţinta noastră finală, spre care trebuie să privim ţintă în tot timpul acestei alergări pe care noi o numin viaţă, este Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică ... Isus. El este ţinta nostră pentru că El era demult ajuns la ţintă. Şi totuşi, de acolo a venit printre noi, să Se obosească şi El într-o alergare pe care nu ştiu dacă o merităm. El, neobositorul, a ales să Se obosească, pentru a ne uşura nouă oboseala. Iar noi am vrut, vrem să-L epuizăm pe El, transferându-I în întregime oboselile noastre. El e gata să le primească, şi le-a primit deja pe cele mai multe, dar noi rămânem parcă mai obosiţi decât înainte. Şi, deşi nu vrem să recunoaştem, noi ne merităm oboseala. Şi deşi nu vrea să recunoască, El nu-Şi merită oboseala. El, neobositorul, a ales să Se obosească pentru noi. Noi, obositorii, am ales plăcerea, care ar trebui să fie durerea, de a-L obosi. Şi apoi am vrea să ajungem lângă El la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu cu cât mai puţine suferinţe, chiar fără, dacă s-ar putea, uitând mereu durerile crucii, aţintindu-ne ochii mai mult spre avantajele ei. Şi apoi, din nou, ne mirăm că ne pierdem aşa de uşor inima, şi că există riscul de a ajunge să fim prea obosiţi în momentul ajungerii la ţintă. Măreţia sau micimea acelui moment noi acum ne-o hotărâm, potrivit voinţei lui Dumnezeu. Aşteptările lui Dumnezeu nu sunt aşa de mari cum am fi tentaţi să credem, dar sunt foarte mici străduinţele şi stăruinţele noastre de a le împlini. De aceea trebuie să ne uităm cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine  spre a pricepe că străduinţa noastră de a împlini voia lui Dumnezeu niciodată nu va putea fi prea mare.

   Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:

Evrei 12:2 - cu ochii ţintă la Cel ce începe credinţa şi o desăvârşeşte, la Iisus, Cel ce-n locul bucuriei care-I stătea înainte a îndurat crucea, în dispreţul ruşinii, şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.

Evrei 12:3 - Gândiţi-vă dar la Cel ce asupră-Şi a răbdat de la păcătoşi o astfel de împotrivire, ca să nu vă lăsaţi pradă oboselii prin slăbirea sufletelor voastre.

    Citiţi şi Traducerea lumii noi - Martorii lui Ievova:

Evrei 12:2 - privind ţintă la Reprezentantul Principal al credinţei noastre şi Cel care o duce la perfecţiune, Isus. Pentru bucuria care-i era pusă înainte, el a suportat stâlpul de tortură, dispreţuind ruşinea, şi s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.

Evrei 12:3 - Într-adevăr, priviţi cu atenţie la cel care a suportat cuvinte atât de potrivnice, rostite de păcătoşi împotriva intereselor lor, ca să nu obosiţi şi să nu vă pierdeţi puterile în sufletele voastre.