să ne facă părtași sfințeniei Lui

Evrei 12:9 - Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit, și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, și să trăim?

Evrei 12:10 - Căci ei, într-adevăr, ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui.

                                           Speranțele false nici nu pot fi numite speranțe, ele sunt de fapt amăgiri. Iar a ne amăgi e un alt-fel de a spera. A ne amăgi înseamnă a crede în speranțe care nu se pot împlini. Când ne pedepsește, pedepsele lui Dumnezeu nu trebuie să fie lipsite de dorința noastră de îndreptare, la fel ca și în cazul pedepselor părinților noștri pământești. Când ne pedepsește Dumnezeu, pedepsele Lui nu trebuie să ne îndrepte, datorită durerii noastre, spre speranțe false, ci spre speranțele adevărate. Părintele ceresc ne pedepsește, datorită unor greșeli ale noastre, în speranța noastră, dar și a Lui, că ne vom corecta. Acestea sunt pedepse dătătoare de cinste, sunt pedepse drepte care trebuie să fie și îndreptătoare. La fel ca și părinții noștri, Dumnezeu ne pedepsește pentru că ne iubește. Și ce-ar fi iubirea Lui fără pedepsirea greșelilor noastre? Ar fi o iubire fără speranțe, sau o iubire încărcată de false speranțe. Și ne iartă nouă greșelile noastre nu înseamnă că Dumnezeu trebuie să ne ierte greșelile fără ca noi, greșitorii, să suferim pedepsirea lor  Precum și noi iertăm greșiților noștri nu înseamnă să iertăm greșelile fără ca cei care le-au făcut să suporte mai ales rigorile morale care pedepsesc acele greșeli, căci dacă așa ar fi iertările ar fi urmate de alte și alte greșeli. A ierta fără pedeapsă înseamnă a nu îndrepta greșala, iar greșelile neîndreptate înseamnă o acumulare de păcate din ce în ce mai greu de îndreptat. A ierta fără pedeapsă nu înseamnă, așa cum am fi tentați să credem, o apropiere de Dumnezeu, dimpotrivă, înseamnă o îndepărtare de El. Numai că vorbind despre aceste pedepse nu trebuie să uităm în niciun moment de blândețea divină. Așa trebuie să ne manifestăm și noi. Nu trebuie să existe pedeapsă fără greșală, dar nu trebuie să existe nici greșală fără pedeapsă. A ierta înseamnă a înțelege, dar și a fi iertat înseamnă tot a înțelege. Cine acceptă iertarea fără pedeapsă, acceptă greșala fără îndreptare. Iar o greșală neîndreptată înseamnă, în fața lui Dumnezeu, o conștiință încărcată

   Scriu aici și traducerea lui B. Anania:

Evrei 12:9 - Pe de altă parte, noi i-am avut pe părinții noștri după trup care să ne certe și pe care i-am respectat; oare nu cu atât mai mult ne vom supune Tatălui duhurilor, și prin aceasta să trăim?

Evrei 12:10 - Pentru că ei ne pedepseau pentru puține zile, după cum li se părea lor, dar Acesta spre folosul nostru o face, ca să ne împărtășim de sfințenia Lui.