un locaș pământesc de închinare

Evrei 9:1 - Legământul dintâi avea și el porunci privitoare la slujba dumnezeiască și la un locaș pământesc de închinare.

Evrei 9:2 - Într-adevăr, s-a făcut un cort. În partea dinainte, numită ”Locul Sfânt” era sfeșnicul, masa și pâinile pentru punerea înaintea Domnului;

Evrei 9:3 - După perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema ”Locul Preasfânt”.

Evrei 9:4 - El avea un altar de aur pentru tămâie și chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, și tablele legământului.

Evrei 9:5 - Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispășirii cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu deamănuntul despre aceste lucruri.

                                                                     Legământul dintâi-o preînchipuire a noului legământ. Diferite, cele două rămân, în esență, la fel. Locașul pământesc de închinare, cortul, devenit biserici, slujba dumnezeiască adusă în ”Locașul Sfânt”-altar, pe care se află sfeșnic și pâine pentru punerea înaintea Domnului, păine devenită pâinea împărtășaniei. ”Locul Preasfânt” de după perdeaua a doua, în care exista un altar de aur și chivotul legământului eu cred că nu a dispărut din bisericile creștine, ci s-a mutat, cumva, în sufletul fiecărui intrător și închinător în biserică. Serviciul divin trebuie simțit cu sufletul, el, sufletul nostru când suntem în biserici, trebuind să devină, într-un fel, ”Loc Preasfânt” aflat după perdeaua a doua a ființei noastre. Acolo, în suflet, cred eu că trebuie să purtăm fiecare, simțindu-i plenar prezența, un chivot poleit cu aur, în care se găsește un vas de aur cu mană-Spiritul Sfânt, un toiag înfrunzit-Isus Cristos, tablele legământului-Tatăl Ceresc. Acolo, în sufletul nostru, s-a transferat ”Locul Preasfânt” al primului legământ. Căci spune Dumnezeu voi pune legile Mele în mintea lor, și le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.  Iar cei care simt așa, simt desigur cum heruvimii slavei le deschide drumul spre Dumnezeu. Dumnezeu din interiorul nostru, Cel de dincolo de perdeaua a doua a ființei noastre, din ”Locul Preasfânt” al fiecăruia dintre noi, Acela care a trimis niște heruvimi să ne deschidă drumul spre El, El care este Dumnezeul Cerurilor. Este, de fapt, un singur Dumnezeu, Dumnezeu simțit, Dumnezeu trăit, Dumnezeu căutat, Dumnezeu găsit, Dumnezeu iubit, Dumnezeul Ceresc din noi. Și tot la fel, există un singur legământ, cu toate că se vorbește despre două legăminte. Cristos a venit printre noi, și Și-a vărsat pentru noi sângele, l-a vărsat și pentru a întări ceea ce este sfânt în vechiul legământ. Esența rămâne aceeași în vechiul și noul legământ, și totuși există o diferență de substanță, care se referă la modul în care noi trebuie să înțelegem legământul: în timp ce vechiul legământ era pecetluit cu sânge, sânge străin însă, chiar dacă al unor animale fără cusur, noul legământ este pecetluit cu sânge divin. De aceea ne spune Isus, după ce a luat un pahar, și după ce a mulțumit lui Dumnezeu Beți toți din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor!  Prin sângele lui Mesia noul legământ devine legământul iertării noastre.
     Scriu aici și traducerea lui B. Anania:
Evrei 9:1 - E adevărat că și cel dintâi avea rânduieli pentru sfintele slujbe, și altarul pământesc;
Evrei 9:2 - căci s-a pregătit un cort, primul, în care erau sfeșnicul și masa și pâinile punerii înainte; aceasta se numește sfânta.
Evrei 9:3 - Iar înapoia celei de-a doua perdele era un loc numit sfânta sfintelor,
Evrei 9:4 - având altarul de aur al tămâierii și chivotul legământului, peste tot ferecat cu aur. În chivot era urna de aur care avea mana, și toiagul lui Aaron, cel ce odrăslise, și tablele Legii.
Evrei 9:5 - Deasupra chivotului erau Heruvimii slavei, care umbreau altarul împăcării - dar despre acestea nu putem vorbi acum cu de-amănuntul.