Daniel 12:2 - Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.
Îi spunem noi viaţă vieţuirii noastre până la moarte pe acest pământ, dar adevărata viaţă va fi viaţa veşnică, adică viaţa trăită în prezenţa lui Dumnezeu. Se face o delimitare clară aici între viaţa veşnică pe de o parte, şi ocară şi ruşine veşnică pe de altă parte. Ce au ele comun este veşnicia, în rest se vor deosebi radical, mai radical, cred eu, decât se deosebesc acum binele de rău. Viaţa veşnică e viaţa trăită în prezenţa Binelui Suprem, Dumnezeu, deci acolo şi atunci starea de bine va căpăta forma supremă, ocară şi ruşine veşnică va fi o trăire care nici nu se mai poate numi viaţă, o trăire în absenţa absolută a Binelui Suprem, Dumnezeu, deci acolo şi atunci starea de rău va căpăta forma supremă. În primul caz va fi vorba despre ceea ce noi acum şi aici numim Rai, iar în al doilea caz, Iad. Se spune în verset mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului adică, potrivit a ceea ce ne învaţă Învăţătorul, ceea ce noi acum numim moarte e un fel de somn, o odihnă până la momentul învierii. Iată cum ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce capătă aici explicţia necesară, ceea ce este ţărână-carnea corpului nostru, se va întoarce în ţărână, de unde însă mulţi ceea ce însemnă toţi, potrivit Noului Testament, se vor scula adică vor ieşi din starea de adormire, aşa cum a ieşit, spre a ne fi învăţătură, Lazăr, numai că Lazăr a mai murit o dată, deci s-a reîntors la odihnă, pe când atunci toţi cei înviaţi nu vor mai muri, vor rămâne vii pentru veşnicie unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu