marți, 7 februarie 2012

sângele legământului

Evrei 10:28 - Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
Evrei 10:29 - Cu cât mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel care va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfințit, și-L va batjocori pe Duhul harului.

                                                                                              Dumnezeu va ține cont, așa cum știe El, de neștiința noastră. Dar câtă deosebire este între neștiința care are drept consecință încălcarea Legii lui Moise și neștiința călcării în picioare a Fiului lui Dumnezeu, Mesia! Este deosebirea dintre trup și suflet. În cazul încălcării decalogului, sunt suficienți doi sau trei martori  în cazul pângăririi divinității un singur martor fa vi suficient: Duhul Sfânt. Numai că dacă cei doi sau trei martori sunt martori și atât, Spiritul Sfânt este și martor și apărător. Dumnezeu nu acuză fără ca tot El să apere, Dumnezeu nu nedreptățește decât rămânând drept, Dumnezeu nu batjocorește în lipsa batjocoririi. Înainte de a fi acuzator, Dumnezeu este apărător. De aceea cu atât mai condamnabilă va fi neștiința neștiutorilor. Acuzarea lui Dumnezeu este dreaptă pentru că dreaptă este și iertarea Lui. Și amândouă drepte așa cum dreaptă Îi este iubirea. Chiar și în acuzare Dumnezeu iubește, de aceea e atât de dureroasă acuzarea Lui. Și atât de dreaptă. Căci Dumnezeu rămâne Dumnezeu atât în acuzare, cât și în apărare. Se acuză singuri cei care merită acuzarea, de aceea pedeapsa meritată va fi atât de aspră. Să te acuzi singur în timp ce Dumnezeu te apără, există oare durere mai mare?
    Scriu aici și traducerea lui B. Anania:
Evrei 10:28 - Dacă cineva încalcă legea lui Moise, fără milă este ucis pe cuvântul a doi sau trei martori;
Evrei 10:29 - cu cât mai aspră credeți voi că va fi pedeapsa meritată de cel care L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și I-a nesocotit sângele testamentului prin care s-a sfințit, și a batjocorit Duhul harului.

2 comentarii:

  1. adevarat! deci sa inteleg ca tu ne indemni sa cercetam ca sa cunoastem pe Dumnzeu?!
    cat despre judecata, daca noi nu ne judecam singuri, Dumnezeu crezi ca nu ne judeca?
    Dumnezeu in masura in care este IUBIRE este si DREPTATE...si DUmnezeu nu se lasa sa fie batjocorit. (sper ca ai inteles ce vreau sa spun)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sigur că îndemn la cercetare în a-L cunoaște pe Dumnezeu,dar mai ales îndemn ca fiecare să se îndemne singur. ...despre judecată: da! ne judecă Dumnezeu, dar cum ne judecă pe fiecare numai El știe, de aceea e important să ne judecăm la rându-ne, mai ales știind că judecata lui Dumnezeu nu e ca și a noastră, El fiind IUBIRE ne este apărător înainte de a ne fi acuzator...e de simțit dacă avem fiecare tăria de a ne apăra așa cum știm că ne apără El.
      FII BINECUVÂNTATĂ!!! Iulia

      Ștergere