INDRAZNITI, EU SUNT! NU VA TEMETI!

Matei 14:27 - Isus le-a zis indata: "INDRAZNITI, EU SUNT! NU VA TEMETI!"

                         Ucenicii credeau ca ar putea fi o naluca fiinta care umbla pe apa, si tare s-au inspaimantat. In loc sa se inspaimante, chiar si acei ucenici, de putina lor credinta, s-au inspaimantat tocmai de Acela care avea cea mai mare credinta, care a venit si a suferit spre a le mari si lor credinta, usurandu-le astfel mantuirea. Iar daca asa s-a intamplat cu ucenicii lui Cristos, ucenici despre care putem sti cata credinta au avut comparativ cu credinta noastra, cum s-ar intampla oare in cazul nostru? Noi am fi cu mult mai inspaimantati. Cu cat este mai mare necredinta, cu atat mai mare e spaima. In loc sa ne fie spaima de noi insine atunci cand credinta ne este mica, ne este spaima, tocmai datorita micimii credintei, de tot felul de fantome. Uitam ca devenim noi insine fantome inspaimantatoare atunci cand suntem putin credinciosi. Si cu cat este mai putina credinta, cu atat este mai inspaimantatoare fantoma. Noroc avem cu Isus, care cu blandete ne spune "INDRAZNITI, EU SUNT! NU VA TEMETI!" Este aceeasi blandete din "Saule, Saule! de ce ma prigonesti?" Era ca o inspaimantatoare fantoma Saul atunci cand Il prigonea pe Cristos. Chiar daca Il preamarea pe Yahveh, Dumnezeul Creator al evreilor si al nostru, prin faptul ca nu a inteles si nu a crezut in sacrificiul, dar si in dumnezeirea lui Cristos, a devenit precum o fantoma. Caci cum altfel s-ar putea numi orice om care, neintelegand sacrificiul, nu crede in puterea mantuitoare a Celui sacrificat? Un astfel de om ar trebui sa se teama mai intai de el insusi decat de orice fantome. A ne teme de noi insine atunci cand este vorba despre mantuire, inseamna primul pas spre buna intelegere a mantuirii. Iar urmatorii pasi vor fi o apropiere, prin credinta, de Cel care mantuieste, de Cristos, si deci, o indepartare de starea de fantoma. Si asa trebuie sa intelegem chemarea lui Isus:  "INDRAZNITI, EU SUNT! NU VA TEMETI !"