David s-a temut de Domnul în ziua aceea

2 Samuel 6:9 - David s-a temut de Domnul în ziua aceea, şi a zis: "Cum să intre chivotul Domnului la mine?"

2 Samuel 6:10 - N-a vrut să aducă chivotul Domnului la el, în cetatea lui David, şi l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat.

2 Samuel 6:11 - Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, şi Domnul a binecuvântat pe Obed-Edom, şi toată casa lui.

                             Unde era chivotul Domnului, acolo era şi Domnul, unde era Domnul acolo era multă binecuvântare.  David s-a temut de Domnul în ziua aceea, şi a zis: "Cum să intre chivotul Domnului la mine?"  trebuie înţeles ca şi cum David, după cele întâmplate lui Uza, a înţeles că teama de Domnul trebuie să însemne, înainte de orice, teama de noi înşine, chiar şi teama de a greşi dintr-o prea mare iubire de Dumnezeu, fără a mai vorbi despre teama din lipsa de iubire, căci chiar şi aceia care nu Îl iubesc pe Dumnezeu simt o teamă, pe care la început nu o recunosc, ei neînţelegându-L pe Dumnezeu, şi neînţelegând ce însemnă să nu Îl iubeşti pe Dumnezeu, dar apoi tot frământându-se, căci nu se poate să nu te frământe, chiar şi involuntar, lipsa de iubire pentru Dumnezeu, care lipsă de iubire se va solda cu un sentiment de lipsă de iubire a tuturor pentru tine, deci tot frământându-se, să-şi dea seama că greşala este a lor. În rest, acolo unde era chivotul era şi Domnul, acolo unde era Domnul erau multe binecuvântări. Dar cum acum acel chivot nu mai există, aceasta nu însemnă că şi consecinţele prezenţei lui nu mai există. Este ca şi cum am spune că nu mai există binecuvântări, ceea ce, bineînţeles, nu poate fi adevărat. Consecinţele prezenţei chivotului există pentru fiecare dintre cei care Îl iubesc pe Domnul, există în sufletul lor. Se poate spune că s-a mutat chivotul din afară în sufletele noastre, acolo unde  rămâne nu numai timp de trei luni, ci rămâne o viaţă întreagă. Intrând în sufletele noastre, chivotul s-a veşnicit, asemenea lor.