să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia

Evrei 13:16 - Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.

                                 Intrarea în cetatea veşnică a celor mântuiţi trebuie pregătită acum, în această viaţă trăită în cetatea vremelnică a oamenilor care suntem. Cei care încă de acum dau dovadă de trăiri şi gesturi care, puţine aici, vor deveni exclusive în cealaltă cetate, dau dovadă că ştiu cum va fi veşnicia. Trebuie să fim binefăcători şi darnici, caracteristici care, iată! capătă caracter de jertfă bineplăcută lui Dumnezeu. Jertfa de aici va deveni firesc dincolo, binefacerile şi dărniciile fiind acolo legi naturale, un fel de aer care se respiră. Acolo, cred eu, totul va fi binefacere şi dărnicie şi linişte şi bunătate şi bucurie şi lumină şi dragoste. Sunt toate acestea lucruri care aici îmbracă un caracter de jertfă plăcută lui Dumnezeu, pe care jertfă ar trebui să o împlinim cât mai natural, căci pentru a-mi iubi aproapele ca pe mine însumi, deci pentru a-mi împlini astfel iubirea de Dumnezeu, trebuie să fiu cu oricine de lăngă mine, "de lângă mine" însemnând de oriunde, binefăcător şi darnic. Jertfa aceasta a binefacerii şi a dărniciei ne este un cântar al iubirii de aproapele, deci a iubirii de Dumnezeu. Şi la fel ca orişicare jertfă plăcută făcută în numele iubirii de Dumnezeu, se va transforma într-o mare bucurie, căci orice gest plăcut făcut ca cinstire adusă Divinităţii, este o mare bucurie. A da uitării acum astfel de gesturi înseamnă a-L da uitării pe Dumnezeu. Ceea ce înseamnă a uita de noi înşine.
De multe ori Îi mulţumim, cu mare dreptate, lui Dumnezeu pentru tot ce ne dă, dar oare de câte ori ne gândim dacă şi El vrea să ne mulţumească, adică, dacă are de ce ne mulţumi...

 Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:

Evrei 13:16 - Nu uitaţi facere-de-bine şi părtăşia bunurilor, căci în jertfe ca acestea găseşte Dumnezeu plăcere.