Evrei 13:11 - Într-adevăr, trupurile dobitoacelor al căror sânge este adus de marele preot în Locul Preasfânt, pentru păcat, "sunt arse de tot afară din tabără."
Jertfa pentru păcat a viţeilor, sau a altor animale, trebuia făcută în afara taberelor, sau a locurilor locuite, iar cei care făceau aceste jertfe trebuiau apoi să-şi spele mâinile şi să-şi scalde trupurile în apă curată. Abia apoi puteau intra în tabără. Iar în afara taberei rămânea Dumnezeu, cu jertfa adusă. Asta poate însemna că jerfele pentru păcat ar trebui înţelese ca fiind o curăţire a omului, atât a cărnii, cât mai ales a sufletului. Iar Dumnezeu rămâne cu jertfa arsă, pentru a desăvârşi curăţirea. Dar făcând aşa, El ne spune că nu putem ajunge murdari dinaintea Lui, şi ne mai spune că neînţelegerea semnificaţei jertfei este, chiar ea, o necurăţenie. Jertfa pentru păcat nu poate avea efect, adică nu poate şterge păcatul, dacă nu e bine-înţeleasă. Înţelegerea ei este la fel de importantă ca şi facerea ei. Deşi este făcută în afara taberei, ea curăţeşte pe omul trăitor în tabără. Ori, altfel spus, deşi este făcută în afara omului, ea îl curăţeşte pe om înăuntru. Dar numai facerea jertfei nu este suficientă, ea trebuie împlinită, prin conştientizarea omului, a fiecăruia, despre pocăinţă. Cu cât e mai multă şi mai adâncă pocăinţa, cu atâta jertfele devin mai puţin necesare. Jertfa făcută în afara taberei trebuie simţită de omul din tabără, jertfa făcută în afara omului trebuie să-l ardă înăuntru pe om. Acesta este adevărta ardere de tot.
Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:
Evrei 13:11 - Într'adevăr, trupurile animalelor al căror sânge e adus de arhiereu în altar ca jertfă pentru păcat sunt arse în afara taberei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu