luni, 7 iunie 2010

CACI MANDRIA INIMII TALE TE-A DUS IN RATACIRE

Obadia 1:3 - "Caci mandria inimii tale te-a dus in ratacire, pe tine, care locuiesti in crapaturile stancilor, si domnesti in inaltime; de aceea, tu zici in tine insuti: 'Cine ma va arunca la pamant?'
Obadia 1:4  - Dar chiar daca ai locui tot atat de sus ca vulturul, chiar daca ti-ai aseza cuibul intre stele, tot te voi arunca jos si de acolo." zice Domnul.

                Eu cred ca aici este vorba despre o locuinta spirituala la inaltimea vulturilor, sau chiar printre stele... dar nici despre aceasta in intregime, ci numai despre acele locuiri la inaltimi, care Il exclud pe Dumnezeu. Expresia "ma simt in al noualea cer" n-ar trebui in niciun moment inteleasa ca fiind aceea a unei trairi in lipsa lui Dumnezeu, deci chiar a Aceluia care a creat cerurile; si si pe cel de-al noualea, care, simbolic, desemneaza o fericire traita "la inaltime". Trebuie sa-L avem mereu alaturi de noi pe Dumnezeu, atat in necazuri, pentru a-L ruga si a-L preamari, cat si in bucurii, pentru a-I multumi, tot preamarindu-L. Dar cei mai multi dintre noi, desi de jos porniti, de langa Dumnezeu, caci Dumnezeu nu ezita sa se coboare langa noi pentru a ne fi alaturi, atunci cand ajung in bucuriile fericirii celui de-al noualea cer, uita de Dumnezeu. Dumnezeu care l-a creat pe om si i-a dat si starea de fericire, dar i-a dat si posibilitatea starii de a uita de Dumnezeu. Ajungand fericiti, multi dintre noi uita de Dumnezeu, preaplinul fericirii lor facand-i, poate, sa uite si de faptul ca, drept fiind, Dumnezeu nu-i poate lasa pe ei, uitatorii, alaturi de cei care, desi ajunsi la o fericire atat de mare, sau poate tocmai de aceea, nu Il uita pe Dumnezeu. Iata de ce uitatorii vor fi aruncati jos de acolo, din cerul fericirii lor, adevarat traita dar gresit inteleasa.

2 comentarii:

  1. dap..ai dreptate,oamenii uita de Dumnezeu atunci cand le e bine, dar cand au un necaz se roaga la el..apoi...de ce nu te-ai rugat si cand te dadeai tu mare? urat...

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pt. 'vizita' anelise! Da! ce bine ar fi, si ce linistitor ar fi sa ne stim ruga tot timpul, ata de linistitor incat...nu o facem.

    RăspundețiȘtergere