Isus Cristos este Acelaşi, ieri şi astăzi şi în veci!

Evrei 13:8 - Isus Cristos este Acelaşi, ieri şi astăzi şi în veci!

                                                     III

                                                     Sunt mulţi aceia care, acum, nu se gândesc prea mult înainte de a-şi da propria lor mântuire pentru un blid cu linte. Pentru ei mântuirea a devenit un fel de marfă. Ceea ce poate însemna şi că sângele lui Cristos a devenit un fel de marfă pentru ei, ei vrând să-l vândă la un preţ mai mare decât preţul lui, când e vorba de bani, dar la un preţ mai mic atunci când e vorba de credinţă. Cristos şi-a dat sângele fără să pretindă nimic altceva decât credinţă. Credinţă care îl mântuieşte pe om. Faptul că Isus  Şi-a vărsat sângele, murind, realizează o împăcare, astfel încât, de atunci înainte, omul, a cărui conştiinţă poate fi curăţită prin sacrificiul cristic, poate, prin propria lui voinţă, să se bucure de prezenţa lui Dumnezeu. Prezenţă mult mai adevărată acum, pentru că a fost ratificată printr-un nou legământ, semnat chiar de Dumnezeu-Tatăl, prin mijlocirea Fiului Său. Isus a făcut posibilă iertarea mai uşoară a păcatelor noastre, prin moartea Sa. Nu a ezitat să o facă, neschimbându-Şi dorinţa şi planul. Venind din tot trecutul omenirii, şi umplându-i întregul viitor, Mesia a venit, la sfârşitul zilelor fiecăruia, să ne vorbească, prin El vorbind Tatăl nostru din Cer. Dumnezeu ne vorbeşte prin Dumnezeu, El fiind Dumnezeu adevărat, El fiind oglindirea gloriei şi întipărirea Fiinţei divine, adică şi a Lui Însuşi, El Dumnezeu-Fiul fiind totuna cu Dumnezeu-Tatăl, diferenţe neputând exista. De aceea Dumnezeu L-a uns pe Dumnezeu cu untdelemn care este untdelemnul bucuriei noastre, căci iată! ni s-a uşurat mântuirea, prin coborârea lui Dumnezeu la nivelul suferinţelor noastre. Suferinţa Lui bucuria noastră? E greu de înţeles? Nu ştiu! Dar ştiu că dacă pe El L-a bucurat suferinţa, şi eu trebuie să mă bucur...