Domnul este ajutorul meu! nu mă voi teme!

Evrei 13:6 - Aşa că putem zice plini de încredere: "Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme; ce mi-ar putea face omul?"

                                                Noi trebuie să-i acordăm toată încrederea lui Dumnezeu, pentru a redeveni oameni ai Lui. Nu suntem oameni ai oamenilor. Le datorăm ceva altor oameni doar indirect, şi pentru scurt timp, şi în măsura în care nu uităm cât Îi datorăm lui Dumnezeu. Şi altora, celorlalţi de lângă fiecare dintre noi, Dumnezeu le-a dat puterea şi posibilitatea de a ne ajuta, precum ne-a dat-o fiecăruia. Doar impresia o avem noi, oamenii, că avem puteri depline, că putem face rău altora. Răul făcut de oameni altor oameni, chiar mare fiind, este foarte mic faţă de imensul bine făcut oamenilor de către Dumnezeu. Pe de altă parte însă, chiar mic, răul făcut de oameni altor oameni este mare, pentru că este rău, dar, chiar mare, binele făcut de oameni altor oameni este mic, pentru că este bine. Binele omenesc are măsură, binele divin este nemăsurabil. Răul omenesc are măsură, oricât de mic ar fi el, rău de la Dumnezeu nu există. Având aceste gânduri, putem fi liniştiţi: Dumnezeu îşi apără oamenii. Şi anume, îi apără nu numai pe cei despre care El ştie că sunt ai Lui, ci îi apără pe toţi, ne apără pe toţi. Doar unii cred şi spun că nu au nevoie de această apărare, iar dragoste cu forţa Dumnezeu nu vrea. Ne apără ca un scut imens mâna lui Dumnezeu, ne apără precum un zid uriaş Cuvântul, ne apără precum o cetate întărită iubirea lui Dumnezeu. Noi trebuie doar să ştim şi să ne lăsăm apăraţi.

   Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:

Evrei 13:6 - aşa că noi putem avea curajul de a zice: "Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?"