Evrei 13:8 - Isus Cristos este Acelaşi, ieri şi azi şi în veci!
IV
În lucrarea de salvare a noastră, a tuturora şi a fiecăruia în parte, Dumnezeu, împlinindu-Şi voinţa, Şi-a făcut datoria. Este rândul nostru să ne-o facem, toţi împreună şi fiecare în parte, tot prin voinţă. Dumnezeu L-a trimis pe Dumnezeu jos la noi, şi Dumnezeu a venit. A venit să ne activeze viaţa, El care este Viaţa, să ne arate lumina, lumină care prin moartea Lui, deci printr-un mare întuneric, a biruit întunericul din jurul nostru, luminat acum de prezenţa Lui în durerile noastre. Lumina aceasta nu este o lumină care să se stingă, lumina aceasta nu este nici măcar pâlpâitoare, ea venind din ceruri. Iar acum noi, toţi şi fiecare, trebuie să transferăm această lumină în noi înşine, şi nepălpăitoare, să o ţinem acolo. De fapt ea exista acolo, pusă în noi încă de la întemeierea lumii, prin suflare divină, numai că, prin neîngrijire, poate pâlpâi, sau se poate chiar stinge. Isus ne-o reaprinde mereu, tuturor şi fiecăruia, căci El este Acelaşi, ieri şi azi şi în veci. Aşa trebuie să fie şi lumia din noi, mereu aceeaşi, nepâlpâitoare. Dacă ne-am născut, este pentru că Dumnezeu a vrut să ne naştem, fiecare şi toţi. Dorindu-ne naşterea, înseamnă că Dumnezeu vrea să păstreze, neîntunecată şi nepâlpâitoare, lumina pusă de El în fiecare, şi prin toţi, lumina Lui. Şi aşa cum lumina cerească nu poate fi de cineva întunecată, aşa trebuie să lucrăm şi la lumina din noi, făcându-ne, fiecare în parte şi toţi împreună, datoria de-a fi aliaţi ai Proniei divine în lucrarea Ei şi a noastră, de salvare a fiecăruia şi a tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu