Isaia 56:7 - "Îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt, şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o Casă de rugăciune pentru toate popoarele."
Vrea să ne cuprindă pe toţi Dumnezeu în cercul mântuirii Sale, dar nu toţi vor să intre acolo. Cu forţa Dumnezeu nu vrea să ne bage în acel cerc, căci atunci ar dispare bucuria celor ce vor să intre de bună-voie, deci ar dispare chiar răsplata intrării. A fi dus la muntele sfânt al lui Dumnezeu şi asta înseamnă, a intra în cercul mântuirii tale de către Cel care tocmai de aceea a hotărât să te naşti: spre a fi, acum,după Adam, mântuit, iar El, Dumnezeu, de aceea există, spre a te mântui. Deci iată! mântuiţi şi Mântuitor, într-o iubire sinceră, în care teamă unul de altul nu trebuie să existe. Nu-I este teamă lui Dumnezeu de cei care merită mântuirea, Lui Îi este teamă, în felul Lui, de cei care nu o merită, tot aşa, nu trebuie să le fie teamă celor care cred în mântuire de Dumnezeu, Cel care le dă mântuirea, lor trebuie să le fie teamă de nemântuire, deci de acea parte din ei, din noi, din fiecare, care are tendinţa de a se lăsa dusă în ispită. Şuieratul şarpelui este mai zgomotos deât şoapta lui Dumnezeu. Purtăm fiecare în noi două, cel puţin două, tendinţe, care ne răscolesc: una spre şoapta lui Dumnezeu, cealaltă spre şuieratul şarpelui. Cei care ascultă şoapta sunt cei care se umplu de veselie atunci când sunt în Casa de rugăciune a Lui. Sunt cei care, înţelegând trăirile Jertfei, vor şti să facă, la rându-le, jertfe care vor fi bine-primite de Dumnezeu. Vezi şi:
Isaia 62:3 - Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu