Ieremia 3:13 - "Recunoaşte-ţi numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu!" zice Domnul.
Sunt reproşuri adresate de Dumnezeu unei ţări - Israel. Fără îndoială că au existat în Israelul acelor timpuri şi oameni credincioşi cu-adevărat, dar ei au fost într-un număr atât de mic încât poporul merita acele reproşuri. Din acest punct de vedere un om este ca un popor, adică dacă are numai căteva, un număr mic de fapte bune, acestea nu îi pot şterge mai multele fapte rele. Omului aceluia i se adresează Dumnezeu precum unui popor Recunoaşte-ţi numai nelegiuirea... sau poate poporului i s-a adresat precum unui om, doar Dumnezeu ştie, pentru noi, om sau popor, important este faptul de a şti că puţina credinţă nu poate acoperi multa necredinţă, batista nu poate acoperi cearceaful. Iar în cadrul necredinţei, cel mai grav este a ne închina unor dumnezei străini, care dumnezei nici măcar nu există, doar bogata imaginaţie a necredinţei noastre îi inventează, iar a ne închina unor himere însemnă a nu înţelege închinarea. Sub orice copac verde am sta, dacă închinarea ne este greşită e ca şi cum ar fi uscat copacul. Înverzirea copacului vine de la adevărul închinării noastre, adică de la adevărul simţirii noastre. Degeaba e verde smochinul neroditor, degeaba e om omul greşitor. "De acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!" Şi pe dată smochinul s-a uscat. Noi suntem ca pomii, roadele noastre sunt date de credinţa noastră. Poate fi oricât de verde pomul fără rod, el tot uscat este. Poate fi oricât de mândru omul fără credinţă, el tot fără credinţă rămâne. Când necredinţa este mare, zadarnică e mândria!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu