Isaia 56:1 - Aşa vorbeşte Domnul: "Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate."
Cei ce ard în interior din iubire de Dumnezeu, nu vor fi arşi, ei vor rămâne întregi aşa cum sunt, aceasta este mântuirea. Iar a arde în interior din iubire de Dumnezeu înseamnă şi a păzi ce este drept şi a face ce este bine. Iată două noţiuni pe care noi ştim să I le atribuim lui Dumnezeu, dar ne este mai greu să le practicăm, sau să le apreciem atunci când alţi oameni le practică. drept şi bine ar trebui să însemne acelaşi lucru pentru toţi, din moment ce avem ca exemplu dreptatea şi bunătatea lui Dumnezeu. Dar, de cele mai multe ori, şi pentru cei mai mulţi, nu este aşa, încât aproape că am ajuns ca fiecare să avem dreptatea noastră, şi binele nostru, uitând de Dumnezeu. Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine a ajuns o înfăptuire atât de rară. Deşi rămasă aceeaşi înfăptuirea, s-au schimbat înţelegerile noastre asupra înfăptuirii, şi deci practicarea ei. Ceea ce înseamnă că s-a îndepărtat mântuirea, pentru că s-a împuţinat neprihănirea. Mântuirea e o lucrare pe care numai Dumnezeu o poate face, dar neprihănirea, oglindă a celei divine, ar putea fi împlinire a multora. A fi neprihănit înseamnă a face ce este drept, ce este bine În felul acesta se închide cercul mântuirii, în care Dumnezeu vrea să ne cuprindă pe toţi: a-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a face ce este drept şi ce este bine, deci înseamnă a fi neprihănit, iar a fi neprihănit înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu, deci înseamnă a face ce este drept şi ce este bine. Tot ce există în afara acestui cerc devine vânare de vânt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu