nimeni din voi sa nu se clatine in aceste necazuri

1 Tesaloniceni 3:3 - Pentru ca nimeni din voi sa nu se clatine in aceste necazuri; caci stiti singuri ca la aceasta suntem randuiti.

                                     Necazuri, oprimari, dureri, chinuri, la acestea suntem randuiti... Sa ne fi abandonat Dumnezeu in mainile celui rau, izvorul necazurilor, oprimarilor, durerilor? Sa-Si fi abandonat Dumnezeu Fiul in mainile rastignitorilor? Eli! Eli! lama sabachtani?  sa insemne chiar abandonare? A fi, de catre Dumnezeu, randuiti necazurilor inseamna a nu mai avea bucurii? a nu mai fi fericiti? Dar cei fara bucurii, nefericitii nu mai sunt capabili de iubire, caci iubirea tocmai asta inseamna: a fi fericit. A-L iubi pe Domnul Dumezeul nostru inseamna a fi fericit ca El exista, a fi fericit ca tu existi, a fi fericit ca El te iubeste, a fi fericit ca tu Il poti iubi, toate aceste fericiri avandu-si izvorul in iubirea pe care Domnul Dumnezeul nostru o are pentru noi. A-ti iubi aproapele ca pe tine insuti inseamna a fi fericit ca, iubindu-L pe Dumnezeu, stii cum trebuie sa-ti iubesti aproapele, si anume: trebuie sa-l iubesti precum Il iubesti pe Dumnezeu, dincolo de necazuri, de dureri, de oprimari. Iubindu-L pe Dumnezeu si iubindu-i pe oameni dincolo de toate acestea, deci intelegand ca Yahveh 

ne-a randuit sa le traim pe toate, ajungem, sufleteste, in lumea fericirilor cristice. Ajungand acolo, nimeni nu-si mai pierde sufletul. Nepierzandu-si sufletul, poate spune ca a cucerit lumea, dar lumea vesnica, acea lume care are drept bariera a intrarii in ea, sufletul celor care vor sa intre. Deci Eli! Eli! lama sabachtani nu inseamna in niciun fel o abandonare din partea lui Dumnezeu, inseamna o usurare a intelegerii noastre ca, dincolo de toate, nu trebuie sa ne pierdem sufletul. Ceea ce mai inseamna ca traindu-le pe toate cate ne sunt randuite, noi ne intarim in Domnul: Acum, da! traim, fiindca voi stati tari in Domnul. ( 1 Tesaloniceni 3:8 )