Eu şi Tatăl una suntem.

Ioan 10:30 - Eu şi Tatăl una suntem.

                                                      Spune Isus Eu şi Tatăl dar e bine să înţelegem Treimea în această afirmaţie a Lui. Pentru că, să ne gândim: a fi una, mai ales în domeniul divin, înseamnă a fi uniţi de o mare iubire, adică de acel sentiment care fără participare sufletească nu înseamnă nimic. Iar participarea sufletescă include obligatoriu spiritualitatea, adică afirmaţia Eu şi Tatăl una suntem include obligatoriu şi pe Duhul Sfânt. Eu şi Tatăl una suntem se referă, cred eu, la întreaga Trinitate. Poate că nouă, oamenilor, cu trupurile separate de cărnuri, ne vine mai greu să înţelegem că duhurile, sau spiritele, sau simţirile sufleteşti, atunci când sunt unite de un sentiment de iubire, devin inseparabile. Dar, gândindu-ne că Dumnezeu Însuşi spune despre Sine că este Spirit, ne putem uşura mult înţelegerea. Pentru că Spirit chiar asta înseamnă Eu şi Tatăl una suntem  un singur Spirit, o singură Iubire, un singur Dumnezeu Tatăl, un singur Dumnezeu Fiul, un singur Dumnezeu Duhul Sfânt. Nu pot fi mai mulţi Dumnezei, după cum nu poate fi un singur Dumnezeu - Unul fără Altul, sau doi fără al Treilea. Dumnezeu este Duh nu poate însemna altceva. Iar dacă Domnul a simţit nevoia să ne sublinieze că El şi Tatăl una sunt, înseamnă că noi avem nevoie de o înţelegere mai atentă, deci mai profundă, a ceea ce înseamnă domeniul spiritual. Domeniu care, desigur, în dumnezeire îşi găseşte desăvârşirea, dar care are o oglindire şi în lumea noastră carnal trupească. Pentru că cine poate afirma că  sufletele care se iubesc ar putea fi separate? Dacă în domeniul nostru uman nu este posibil, aceasta se întâmplă pentru că aşa ceva este imposibil în domeniul divin.