"...cu ajutorul bogăţiilor nedrepte"

Luca 16:9 - Şi Eu vă zic: "Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri să vă primească în corturile veşnice."

                                             Isus ne vorbeşte des în parabole pentru ca vorbele Sale să ne sensibilizeze cu mai mult spor. Unele parabole ni le explică chiar El, pe altele ne lasă să ni le explicăm singuri, după ce ne-a uşurat explicarea prin coborârea semnificaţiilor spirituale ale cuvintelor Sale în materia lumii noastre. Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte ar putea fi ca o parabolă? Pentru că luat cuvânt-cu-cuvânt îndemnul acesta ar fi pedepsit de toate legile şi codurile noastre civilizate. E evident că cei care îşi strâng nedrepte bogăţii trebuie pedepsiţi, şi nicidecum lăsaţi să-şi facă prieteni cu ajutorul lor, şi mai ales cu ce scop: acela de a-şi asigura veşnicia, adică un fel de poliţă de asigurare făcută prin mijloace nedrepte. Dar oare, există, oricât de mici şi cinstit dobândite ar fi ele, bogăţii drepte? Nu în sensul importanţei lor, ci în acela al modului în care noi le interpretăm, spunând că ele sunt ale celor care le posedă, care au şi meritul obţinerii lor. Dar ce e al nostru, din tot ce avem? În sensul acesta, mă gândesc eu, orice bogăţie este nedreaptă. În schimb poate fi drept modul în care noi folosim ceea ce putem numi bogăţiile fiecăruia, oricât de mici ar fi ele. În fond, ce ar putea însemna o bogăţie mică? dacă e bogăţie. Sau ce ar putea însemna o bogăţie mare? dacă nu e bogăţie. Tot ce ne vine de la Creator e bogăţie, şi noi o putem îmbogăţi prin modul de folosinţă. Atunci când din ceea ce ne dă Dumnezeu noi ne facem alt dumnezeu, îi facem loc lui Mamona în diriguirea celor primite. În schimb, atunci când folosim cu iubire ceea ce cu iubire ne dă Dumnezeu, ne uşurăm accesul spre corturile veşnice.