miercuri, 28 septembrie 2011

a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul

Proverbe 22:1 - Un nume bun este mai de dorit decât o bogăție mare, și a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul.

                                                                                      Numele omului înseamnă renumele lui, este la fel de important pentru om cum este Numele lui Dumnezeu pentru Dumnezeu   Eu sunt Cel ce sunt  ne arată un Dumnezeu veșnic, un Dumnezeu care fiind un permanent prezent, însemnă și un permanent trecut, un permanent viitor. La fel și pentru om numele lui, dar nu neapărat numele mic ori cel de familie, ci acel nume pe care, tainic, ni-l dă Dumnezeu, ca pe un premiu al trăirilor noastre, acel nume este o bogăție mai mare decât orice bogăție. Eu cred că acel nume tainic dat de Dumnezeu, renumele, îl face iubit pe om, și-i dă capacitatea de a iubi.  a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul  înseamnă că a fi iubit e o bogăție mai mare decât orice bogăție, încât  iubește-L pe Domnul, Dumnezeul tău din toată inima și cu tot sufletul și iubește-ți aproapele ca pe tine însuți  însemnă ”fă-te iubit de Dumnezeu și de oameni!” Adică fii om al lui Dumnezeu, și al oamenilor.
                                                                                                         Vezi și:
Proverbe 23:26 - Fiule, dă-mi inima ta, ți o să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele. 

8 comentarii:

  1. renumele unui om isi trage seva din Numele Sfint. caci El a spus despre faima lui David :
    "iar fruntea si`o va ridica prin Numele ce`L am" (Ps.89:25), adica nu prin forte proprii.

    RăspundețiȘtergere
  2. E adevărat, ”lacrima.lac” dar nici nu trebuie să ne ignorăm participarea. E, dacă vrei, pentru fiecare dintre noi, ca într-o piesă cu două personaje: Dumnezeu și eu (sau tu, sau el, ea...)

    RăspundețiȘtergere
  3. categoric. doar Adam si Eva, dupa ce`au fost izgoniti din gradina Edenului si asezati nu oriunde ci in preajma ei (Geneza 3:24), au fost pusi "sa lucreze pamintul din care au fost luati" (Geneza 3:23)si nu sa`l contemple, visatori.

    RăspundețiȘtergere
  4. ...a lucra...a contempla...oare nu pe amândouă trebuie să le facem? Dumnezeu, la sfârșitul fiecărei zile de lucrare, a văzut ce lucru bun făcuse, iar în ziua a șasea ”Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune” (Gen.1:31) Pot înțelege că și a contempla ceva visători e un fel de lucrare...?

    RăspundețiȘtergere
  5. fara doar si poate, da.
    sa muncim exact atita cit sa ne ramina timp sa`L contemplam in opera creatiei.
    ti se intimpla des o astfel de lucrare?

    RăspundețiȘtergere
  6. des? cred că da! ..poate nu atât de des cât aș dori, pt. că aș dori să mi se întâmple mereu

    RăspundețiȘtergere
  7. "cine nu lucreaza nici sa nu manince", zice sfintul apostol Pavel. :)
    fara pacatul lui Adam "a lucra" s`ar fi redus la a`L contempla in vesnicie.

    RăspundețiȘtergere
  8. ”a-L contempla în veșnicie” se va și întâmpla pt. cei mântuiți, dar nu pt. că El dorește asta, ci pt. că o doresc contemplatorii. Aceea va fi hrana lor atunci.

    RăspundețiȘtergere