vineri, 16 septembrie 2011

Omul este ca o suflare

Psalm 144:3 - Doamne! ce este omul ca să iei cunoștință de el, fiul omului, ca să iei seama la el?
Psalm 144:4 - Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.

                                               Pentru om, omul  într-adevăr este ca o suflare   o ființă având zilele numărate, o ființă absolut neputincioasă în fața acestei fatalități, dar pentru Dumnezeu omul este cea mai importantă parte a creației Lui, încununarea acesteia, de aceea Dumnezeu l-a făcut pe om chip și asemănare a Lui. Neputința lui însuși îl face pe om să exclame Doamne! ce este omul?  Întrebându-L pe Dumnezeu, omul își dă seama de micimea lui, lucru reieșit numai din întrebare, pentru că răspunsul lui Dumnezeu îi arată omului cât de important este el pentru Dumnezeu, lăsându-l să înțeleagă că, rămânând lângă Dumnezeu, omul trebuie să devină important și pentru om! Îi aduce mare laudă omului Dumnezeu când îi spune  să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră  și mai departe   el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ (Geneza 1:26)   Fiind chip și asemănare a lui Dumnezeu, omul se transformă dintr-o suflare într-un un spirit, căci Dumnzeu este Spirit, veșnic trăitor, și așa este și omul.  Zilele lui sunt ca umbra care trece  se referă la omul de acum, trecător în raport cu timpul de acum, dar totuși veșnic în raport cu felul în care a fost creat, astfel încât chiar și această trecere aparține veșniciei, căci om veșnic însemnă omul întotdeauna veșnic, deci nu astăzi trecător și mâine veșnic. Veșnicia este veșnicie oricând și oriunde. Astfel încât omul creat de Dumnezeu este omul al cărui suflare se va opri pentru un timp, dar al cărui duh, de Dumnezeu dat, trăiește în veșnicie. Putea să nu-l mai creeze Dumnezeu pe omul neascultător, și atunci peștii L-ar fi ascultat, așa cum Îl și ascultă, și L-ar fi ascultat și păsările, și vitele, tot pământul L-ar fi ascultat, așa cum Îl și ascultă. Dar toate acestea au numai suflare, care piere odată cu carnea lor. Dumnezeu l-a creat pe om chip și asemănare a Lui, pentru a se bucura, omul și Dumnezeu, de o iubire adevărată, rod al lui Dumnezeu dat omului pentru ca acesta să-și poată trăi divin veșnicia. Cei care înțeleg, și înțelegând devin dintr-o suflare un spirit asemenea Spiritului Creatorului, știu că își vor putea trăi divin veșnicia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu