vineri, 10 iunie 2011

Munţii s-au clătinat înaintea Domnului

Judecătorii 5:5 - Munţii s-au clătinat înaintea Domnului,        Sinaiul acela s-a clătinat înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel.

                                Domnul merge înaintea omului, dar munţii se clatină înaintea Domnului. Iată de ce omul este mai important pentru Dumnezeu decât muntele, chiar şi decât Sinaiul acela sfânt. Omul este mai sfânt decât un munte sfânt, dar cel mai Sfânt, cât om şi munte laolaltă, este Domnul, Dumnezeul tuturor. Când i-a spus Domnul lui Moise să se descalţe înaintea unui munte sfânt, a spus-o ca şi cum i-ar fi spus să se descalţe înaintea sfinţeniei Lui, a Domnului. Şi omul şi muntele îşi primesc sfinţenia de la Dumnezeu, care este izvorul sfinţeniei, de la Acel Dumnezeu pe care nu Îl sfinţeşte nimeni, dar care pe toate le sfinţeşte, şi om şi munte. Se descalţă omul înaintea sfinţeniei lui Dumnezeu, atunci când trece pe lângă muntele sfânt al lui Dumnezeu şi pentru că muntele nu se poate descălţa când vine la el un om sfânt al lui Dumnezeu. Nu se descalţă munţii înaintea sfinţilor lui Dumnezeu, dar se clatină munţii înaintea Domnului. Şi dacă se clatină munţii, ei, care sunt de neclătinat, cu atât mai mult trebuie să se clatine omul. Să se clatine şi să se cutremure, dar nu din teamă, ci din iubire de Dumnezeu. Numai iubirea care dă senzaţia de cutremurare este iubire adevărată, şi numai cu o astfel de iubire trebuie iubit Dumnezeu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu