Ioan 20:15 - "Femeie" i-a zis Isus, "de ce plângi? Pe cine cauţi?" Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: "Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau."
Ioan 20:16 - Isus i-a zis: "Marie!" Ea s-a întors, şi i-a zis în evreieşte: "Rabuni!" adică: "Învăţătorule!"
Ioan 20:17 - "Nu mă ţinea!" i-a zis Isus; "căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii Mei, şi spune-le că mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru."
Ioan 20:18 - Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul, şi că i-a spus aceste lucruri.
Învierea lui Isus: un miracol care poate fi înţeles în adevărul lui numai după un moment de spaimă cum că ea, Învierea, nu s-ar fi întâmplat. Iar după spaimă urmează bucuria înţelegerii a ceea ce înseamnă Învierea, bucurie dată de gândul despre cum ar fi fost dacă ea chiar nu s-ar fi întâmplat. Despre ce Înviere vorbim înţelegem mai bine dacă ne amintim că nu cu mult timp înainte a înviat Lazăr. Numai că, desigur, apoi, la vremea lui, Lazăr a murit şi a ajuns tot într-un mormânt ca aceala din care îl înviase Dumnezeu. Deci Lazăr va mai învia o dată, numai că atunci va fi învierea lui în veşnicie. O astfel de Înviere s-a întâmplat când a înviat Cristos. Noi nu vom mai învia cum a înviat Lazăr, noi vom învia cum a înviat Cristos. De o astfel de Înviere aveam, avem nevoie cu toţi, ca să fim siguri că vom învia, şi să ştim cum vom învia, adică în veşnicie. Toţi cei care credem aşa în ea, suntem fraţi în Înviere cu Isus, toţi ne vom înălţa la Dumnezeu, de aceea spune Isus: Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru. Diferenţele se vor face la Judecată. Acum, deci, putem şti că miracolul învierii în veşnicie îl vom trăi cu toţi. De aceea, pe lângă bucuria existenţei unui astfel de Dumnezeu "Cristos a înviat!" trebuie să însemne şi bucuria că noi, fiecare, vom învia, asemnea Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu