sâmbătă, 27 august 2011

slujiți acum Domnului

2 Cronici 35:3 - A zis leviților, care învățau pe tot Israelul, și care erau închinați Domnului: ”Puneți Chivotul sfânt în Casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N-aveți să-l mai purtați pe umeri. Slujiți acum Domnului, Dumnezeului vostru, și poporului Său Israel!”

                                                          Chivot pierdut și regăsit, la fel cum pierdută și regăsită a fost și Cartea. Chivotul conținea tablele legământului, mostră din mană și toiagul înmugurit al lui Aaron. În Carte erau scrise cuvintele Domnului. Chivotul regăsit a fost apoi pierdut din nou, așa pierdut rămânând până în ziua de astăzi. Deși comandat chiar de Dumnezeu, și pus în locul cel mai sfânt al Casei Domnului, Sfânta-sintelor, chivotul s-a pierdut, bănuiți pentru pierderea lui fiind filistenii. S-a pierdut deci locul de ședere al lui Dumnezeu pe pământ, căci se știe că El a comandat chivotul, cu întreaga lui simbolistică, pentru a avea unde să stea, adică între heruvimii de pe capacul chivotului. Au trecut câteva mii de ani de atunci, și chivotul nu a fost regăsit. N-au fost înstare oamenii să regăsească locul șederii lui Dumnezeu pe pământ. Dar Dumnezeu a ”rezolvat” problema, și anume, Și-a transferat locul șederii lui pe pământ în chiar inima omului, a omului care a pierdut chivotul. De aceea trebuie să avem noi inimile tăiate împrejur, tăierea împrejur fiind heruvimii inimilor noastre, între care, dacă așa se întâmplă, și numai dacă așa se întâmplă, sălășuiește Dumnezeu.

5 comentarii:

  1. da!!!! foarte frumos ai scris:) ce bine ca avem un Dumnezeu Infinit! Ce bine ca a gasit aceasta cale mult mai buna pentru noi... dar ne-a facut si pe noi mai responsabili. trebuie sa fim atenti,sa nu intristam pe Cel ce locuieste in noi:)

    RăspundețiȘtergere
  2. ”ne-a făcut și pe noi mai responsabili” ... e adevărat Iulia, avem și noi, fiecare, datoria noastră, după ce El și-a făcut datoria; iar datoria noastră cuprinde multă responsabilitate. Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne-a mântuit pe toți, trebuie să ne mântuim și noi, fiecare în parte, și cu mare responsabilitate.

    RăspundețiȘtergere
  3. L’Arca del Signore è in noi! Dentro di noi dimora la Sua presenza e quindi noi siamo segno della presenza di Dio nel mondo.
    Ma io ho eretto una tenda che custodisca per sempre questa Arca, me ne prendo cura o potrei rischiare di perderla?
    Ciao caro amico!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Scriu aici traducerea comentariului Ritei:
    Arca lui Dumnezeu e în noi. El este prezent în noi, deci noi suntem semnul prezenței lui Dumnezeu în lume.
    Dar eu am țesut o perdea care să aibă grijă de această Arcă, o îngrijesc pentru că mi-aș putea permite să o pierd?

    RăspundețiȘtergere