luni, 1 august 2011

Dumnezeul părinților noștri să vadă și să judece

1 Cronici 12:17 - David le-a ieșit înainte, și le-a vorbit astfel: ”Dacă veniți la mine cu gânduri bune, ca să mă ajutați, inima mea se va uni cu voi; dar dacă veniți să mă înșelați, în folosul vrăjmașilor mei, când nu fac nicio silnicie, Dumnezeul părinților noștri să vadă și să judece!”

                              Nu pot oamenii citi corect gândurile altor oameni, dar Dumnezeu da!  le citește și le judecă. Ni-l știe și gândul negândit Dumnezeu, adică El știe nu numai ceea ce gândim și facem, dar și ceea ce am fi capabili să gândim și să facem. Nu pot oamenii citi gândurile altor oameni, dar inima și-o poate uni omul cu inima altor oameni. Pentru a-și uni însă inimile, oamenii trebuie să ceară ajutorul lui Dumnezeu, Cel care vede și judecă inimile tuturor oamenilor. Fiecare dintre noi ne știm propriile gânduri, rele sau bune, și fiecare suntem responsabilii gândurilor noastre, și a faptelor izvorâte din ele. Cei cu gânduri bune și fapte la fel, sunt cei care cer ajutorul lui Dumnezeu, atât pentru a-i ajuta pe ei înșiși să gândească mai bine, cât și pentru a-i ajuta să se însoțească cu alții care au gânduri bune. Sunt ale noastre gândurile noastre, dar puterea de a gândi de la Dumnezeu o avem, deci gândim bine atunci când Îi dedicăm această putere lui Dumnezeu, dedicare care, mai atenți și mai profunzi făcându-ne, ne face să gândim și să împlinim binele, și apoi să ne însoțim cu dintre aceia care gândesc și fac binele. Avându-L pe Dumnezeu în gândurile și în acțiunile noastre, noi oamenii ne îndeplinim menirea de a-L iubi pe Dumnezeu, de a ne iubi aproapele, de a ne iubi pe noi înșine. Iată imaginea omului! Imagine care ne duce la ”Ecce homo!”
  Scriu aici și varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:
1 Paralipomena 12:18 - Iar David a ieșit în întâmpinarea lor și le-a zis: ”Dacă ați venit la mine cu pace, inima mea unească-se cu voi; dar dacă voi cu vicleșug ați venit, să mă vindeți dușmanilor mei, atunci Dumnezeul părinților voștri să vadă și să mustre!”

2 comentarii:

  1. În paralel, ea mă face să mă gândesc la Psalmul 139:
    "Doamne, m-ai căuta şi mă ştiu,
    Ştii când stau şi când mă trezesc.
    Gandurile mele de departe ...

    Numai Dumnezeu ne cunoaşte profund, deoarece înainte de a ne-am născut, cunoscând binele şi răul care locuieşte în inima tuturor, gânduri cel mai intim ... secrete!

    Buna draga Theo, am citit mereu cu placere in toate blog-urile dvs. ... , uneori, lasă-mă mut cu intensitatea de gandurile tale. şi "frumos acest blog, deoarece aici cum să îşi strângă mâinile împreună şi a cotei de drumul nostru de credinţă şi dragoste noastră comună pentru muzică, viaţa .... şi dragoste
    eu va imbratisez

    RăspundețiȘtergere
  2. Grazie Rita per la tua amicizia, per il tuo affetto, per le tue parole. Ci conosciamo solo dai nostri blog, ma ci conosciamo bene! chi puo dire che non ci abbiamo ancora incontrati? Noi due no! Si! e vero! e bello il nostro ”completarsi”!
    Un abbraccio, Rita

    RăspundețiȘtergere