Să aveţi aceeaşi lege

Leviticul 24:22 - "Să aveţi aceeaşi lege pentru străin ca şi pentru băştinaş; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru."


                                                    Faptul că Dumnezeu l-a ales pe poporul Israel să fie "băştinaş" nu înseamnă că celelalte popoare trebuie să rămână "străine", însemnă doar că poporul Israel ar trebui, ar fi trebuit să fie un exemplu de credinţă şi ascultare. În rest "băştinaşul" şi "străinul" au, în faţa lui Dumnezeu, şi aşa ar trebui să fie şi în faţa cezarului, aceeaşi lege, aceleaşi legi, având la bază: "Iubeşte-L pe Domnul, Dumnezeul tău!" şi "Iubeşte-ţi aproapele!"  "Iubeşte-te pe tine însuţi!" nu este lege de la Dumnezeu, ceea ce însemnă că nici "Iubeşte-ţi numai poporul tau!"  nu este. Pentru Dumnezeu băştinaş sau străin nu înseamnă nimic, pentru El, deci şi pentru noi aşa ar trebui să fie, important e să devenim fii ai lui Dumnezeu. Această calitate, atunci când ea există,  pentru cei care există, face numitor comun toate legile cezăreşti, reducându-le la "Iubeşte-L pe Domnul, Dumnezeul tău!" şi "Iubeşte-ţi aproapele!". Băştinaşul nu trebuie iubit mai mult decât străinul, sau străinul decât băştinaşul. Ambii trebuie să fie aproapele fiecăruia, aşa cum Domnul este Dumnezeul fiecăruia.