...a crezut, foarte mirat de invatatura Domnului.

                                

Faptele Apostolilor 13:10 - si a zis: "O, tu cel plin de toata viclenia si de toata inselaciunea, fiu al diavolului, vrajmas a toata dreptatea, n-ai sa incetezi a stramba caile Domnului cele drepte?"

                                                    Pentru cei care vad acum cerurile inchise, ele vor ramane inchise pana la capat, adica in vecii vecilor. Iar cei care le vad asa, nici nu sunt cei mai rai, ei fiind, mai ales, neascultatori de Cuvant, fie din nepricepere, fie din neatentie, fie din neintelegere, toate acestea, si altele ca ele, insemnand necredinta. Exista altii, mult mai rai decat ei, si anume, cei plini de toata viclenia si de toata inselaciunea, fii diavolului, vrajmasi ai oricarei dreptati, ai oricarei neprihaniri; acestia sunt cei care incearca, pt. ca ei cred ca o pot face, sa inchida cerurile deschise ale lui Dumnezeu, cei care incearca, si uneori chiar reusesc, sa strambe caile drepte ale Domnului. Cum reusesc ei acest lucru? Prin pervertirea credintei, a lor si a celor ce-i asculta. Iar aceia care isi lasa pervertita credinta de cuvintele si actiunile unor astfel de fii ai diavolului, se apropie de diavol, si nu de Dumnezeu. O forma de strambare a cailor drepte ale lui Dumnezeu este aceea de a nu recunoaste, sau de a interpreta gresit chiar trairile lui Dumnezeu. A nu recunoaste, sau a interpreta gresit trairile lui Dumnezeu, inseamna si a nu vedea sau a nu intelege semnele pe care El ni le trimite permanent. Unul dintre ele este crucea. A vrut Dumnezeu sa puna crucea ca semn al trecerii noastre dinspre viata aceasta, spre viata eterna.. Este o poarta de trecere crucea! Doar ca acea cruce, fizic existenta pe Golgota, a devenit o cruce spirituala, a devenit acea cruce despre care Cristos ne spune ca trebuie, toti impreuna dar fiecare in parte, sa ne-o purtam cu demnitate. Este crucea credintei noastre, iar purtarea ei este semnul fiecaruia ca se afla pe calea dreapta a lui Dumnezeu, cale pe care, tocmai prin purtarea crucii, ei, purtatorii , nu o lasa sa fie strambata de tot felul de fii ai diavolului. Apoi, alaturi de cruce, sunt alte multe semne pe care Dumnezeu vrea sa ni le lase de-a lungul dreptei Lui cai: este painea, devenita trupul lui Cristos, este vinul transferat in sangele lui Cristos, este bucuria celor de pe cale atunci cand se intalnesc cu trupul lui Isus, purtator acum al unui sange devenit, prin jertfa de pe cruce, sangele ispasirii noastre. Asa s-a intamplat pentru ca asa a vrut Dumnezeu sa se intample. Si a vrut Dumnezeu sa se intample asa din marea iubire pe care El o poarta, mai ales celor mergatori pe calea Lui dreapta, deci a acelora care inteleg si respecta semnele caii. Peste ei Dumnezeu revarsa, pentru a le intari credinta, Spirit Sfant din abundenta. Deci iata: Tata, Fiu, Spirit Sfant, treime sfanta, deschizatoare de cai drepte. Cai pe care intalnim, spre a ne intari credinta, semnele existentei ei. Semne pe care unii, si anume, cei lipsiti de Duh Sfant, nu le observa, sau chiar le rastalmacesc. O mare parte dintre ei raman asa, lipsiti deci de Duh Sfant, lipsiti deci de Dumnezeu. Dar o alta parte, desi orbiti de necredinta lor, se lasa dusi de mana de oamenii credinciosi, si, uimiti de invatatura Domnului, devin si ei credinciosi. Cai, semne, credinta... ele exista, adevarate, spre a ne usura drumul spre Dumnezeu:

Faptele Apostolilor 13:11 - "Si acum, iata mana Domnului este asupra-ti si vei fi orb si soarele nu-l vei mai vedea pana la o vreme!" Si indata a cazut peste el o pacla si intuneric; si dibuind imprejur, cauta pe cineva sa-l duca de mana.

Faptele Apostolilor 13:12 - Atunci proconsulul, vazand ce se facuse, a crezut, foarte mirat de invatatura Domnului.

                                                                (Am folosit traducerea lui B. Anania)