Ioan 8:28 - Isus deci le-a zis: "Cand veti inalta pe Fiul omului, atunci veti cunoaste ca Eu sunt, si ca nu fac nimic de la Mine Insumi, ci vorbesc dupa cum M-a invatat Tatal Meu"
Bucuria imbracarii cu puterea iubirii de Dumnezeu, ne este data fiecaruia, caci Dumnezeu este drept, dar fiecare, liberi fiind, putem face din ea, din aceasta bucurie, trairi simtite in functie de felul in care fiecare intelegem cat de mult trebuie sa-L inaltam pe Cel care este chiar izvorul acestei bucurii. Inaltandu-L pe Fiul omului, inaltam toata Divinitatea, si nu pentru ca Ea, Divinitatea, are nevoie de aceasta inaltare, Ea, care este deja inaltata deasupra intregii creatii, ci pentru ca inaltand-O pe Ea, ne facem demni de a fi noi inaltati. Ne meritam, fiecare, inaltarea, in functie de cum si cat fiecare Il inaltam pe Fiul omului. Dar si in functie de cum intelegem, fiecare, aceasta inaltare, si privim apoi spre ea. Atunci cand, in pustie, israelitii care priveau spre sarpele de arama inaltat la porunca lui Dumnezeu, traiau, desi muscati de serpii de jos, aceasta traire a lor s-a intamplat fara ca ei sa creada in sarpele spre care priveau, dar crezand nespus in Acela care a dat ordinul inaltarii sarpelui. Nu sarpele i-a salvat, ci Dumnezeu. Si, totusi, pentru a fi salvati, trebuiau sa-si inalte privirile spre sarpele inaltat. Cu atat mai mult vor fi salvati cei care Il vor inalta pe Fiul omului, si apoi isi vor inalta privirile spre ce au inaltat. Dar a ne inalta privirile spre Cel inaltat este usor, si, de aceea, nu suficient pentru a fi salvati. Caci, inaltandu-ne privirile, trebuie intotdeauna sa ne amintim prin ce jertfa dureroasa a trecut pentru noi, Cel ce este inaltat. Durerea jertfei I-a facut mai demna inaltarea. Cine poate sa spuna ca nu Il inalta pe Cel care s-a sacrificat pentru el? Cine nu intelege sacrificiul. Deci cei care nu Il inalta pe Fiul omului, nu se fac demni de sacrificiul Lui, ramanand in felul acesta, ei insisi neinltati. Cei care nu Il inalta pe Fiul omului, nu vor ajunge la cunostinta faptului ca Fiul omului este Fiul lui Dumnezeu, ca El este Dumnezeu. "nu fac nimic de la Mine Insumi, ci vorbesc dupa cum m-a invatat Tatal Meu" trebuie inteles ca Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu Una sunt. Iar: "Cand veti inalta pe Fiul omului" trebuie inteles ca pe Dumnezeu Il inaltam inaltandu-I Fiul. Si ca Il inaltam nu spre preamarirea Lui, El, care este cel mai preamarit, ci spre salvarea noastra. "Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie inaltat si Fiul omului, pentru ca, oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. " (Ioan 3:14-16) Il inaltam pe Fiul omului, deci pe Fiul lui Dumnezeu, deci pe Dumnezeu, pentru ca Il iubim, si pentru ca asa suntem salvati. Dar nu numai de aceea trebuie sa-L iubim, adica pentru ca numai El ne salveaza, ci, in primul rand pentru ca El merita iubit. Trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu nu atat ca Salvator, ci ca Izvor Merituos al iubirii. Si cu cat Il iubim mai mult, cu atat Il inaltam mai mult, si cu cat Il inaltam mai mult, cu atat Il iubim mai mult. Inaltarea Lui este un semn al iubirii nostre, puterea inaltarii Lui fiindu-ne data si de puterea iubirii noastre. Salvarea ne vine de la Dumnezeu, Cel care ne da puterea iubirii, putere care ne da puterea inaltarii. Suntem salvati nu pentru ca Il inaltam pe Dumnezeu, ci pentru ca El merita inaltarea. Dar suntem salvati si pentru ca noi cunoastem, si recunoastem acest merit. Ne salveaza Dumnezeu inaltat, Care ne-a cerut inaltarea spre a ne arata cum trebuie noi sa ne inaltam: iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul nostru, si iubindu-ne aproapele. Iubirea este cea care ne inalta. Caci Dumnezeu este iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu