vineri, 3 septembrie 2010

si L-au dat afara

Ioan 9:34 - "Tu esti nascut cu totul in pacat",  
I-au raspuns ei, "si vrei sa ne inveti pe noi?" Si L-au dat afara.
                                  Ce inseamna "afara" pentru Cristos, deci pentru Dumnezeu? Pentru El, care le-a creat pe toate, nelasand nimic "afara"... Dandu-L afara pe Isus, ei insisi se dadeau afara, ei insisi ieseau intr-un intuneric care este un spatiu si un timp al lipsei lui Dumnezeu. Intunericul nu exista prin el insusi, ci exista numai printr-o lipsa, si anume, prin lipsa luminii. Este intuneric acolo unde nu este lumina, este ura acolo unde nu exista iubire, este frig acolo unde nu exista calura, este neintelegere acolo unde nu exista intelegere, este diavolul acolo unde nu exista Dumnezeu. Deci diavolul este acolo, afara, acolo unde nu exista Dumnezeu, acolo unde nu exista lumina, unde nu exista iubire, unde nu exista intelegere, unde nu exista caldura. Iar, cel mai mult nu exista intelegere la cei care cred ca Il pot da afara pe Isus, deci pe Dumnezeu. Asemeni lui Iuda, ei sunt cei scosi afara, intr-un intuneric pe care il merita: "Iuda [...] a iesit afara in graba. Era noapte." (Ioan 13:30) Este noaptea existentei lor, a celor care vor sa Il scoata afara in noapte pe Dumnezeu, si care cred ca pot. Noapte in gestul lor, noapte in credinta lor. Desi spun ca vad, ei sunt mai orbi decat cel mai nevazator dintre nevazatorii care stiu si cred ca Isus nu poate fi dat afara. Nevederea ultimilor poate fi vindecata de Dumnezeu, dar nevederea primilor, a celor care cred ca Il pot alunga pe Dumnezeu, nici macar de Dumnezeu nu mai poate fi vindecata. Dar lor, nevazatorilor aceia, nu le pasa, ei, oricum, fiind traitori intr-un intuneric in care Dumnezeu nu vrea sa locuiasca. Desi vad, orbirea nevazatorilor aceia e mare si de nevindecat. Este orbirea celor care nu cred ca Isus Cristos este Lumina. Daca ar crede, Lumina i-ar lumina, intunericul din ei si din jurul lor, ar dispare. "Isus a auzit ca L-au dat afara; si cand l-a gasit i-a zis: "Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?" El a raspuns: "Si cine este, Doamne, ca sa cred in El? "L-ai si vazut!" i-a zis Isus "si Cel care vorbeste cu tine, Acela este." "Cred Doamne!" i-a zis el; si I s-a inchinat. (Ioan 9:35-38)  Daca ar dispare intunericul, ei I s-ar inchina lui Dumnezeu, si si-ar intelege inchinarea. Inchinarea nu neaparat ca gest fizic, ci mai ales ca gest spiritual, gestul unui suflet care traieste in Lumina. Si care vrea sa ramana traitor in Lumina. Este gestul oricaruia dintre noi care intelegem ca nu Il putem da afara pe Dumnezeu, sau, daca vrem sa o facem, iesim afara noi insine, afara intr-un intuneric in care Dumnezeu , Cel alungat, nu vrea sa locuiasca, si din care nici macar El nu ne-ar mai putea salva. Se scot ei insisi afara, alungatorii lui Dumnezeu ...

8 comentarii:

  1. "Este gestul oricaruia dintre noi care intelegem ca nu Il putem da afara pe Dumnezeu, sau, daca vrem sa o facem, iesim afara noi insine, afara intr-un intuneric in care Dumnezeu , Cel alungat, nu vrea sa locuiasca, si din care nici macar El nu ne-ar mai putea salva."

    Citez din textul de mai sus.M-a ingrozit.Cum anume stie biata fiinta umana cand il alunga (in mod constient sau inconstient, poate ) pe Dumnezeu...?

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar nu inteleg ce te-a ingrozit! Sau poate, groaza ta provine din gresita abordare a ceea ce tu insuti esti? Zici: "biata fiinta umana", uitand poate ca ea, aceea fiinta, este singura din intreaga creatie divina care poarta chipul si asemanarea cu Dumnezeu. Si atunci, de ce "biata"? Aaa! ca vrea ea sa devina asa, e o alta poveste.... Si aici e si raspunsul la intrebarea pe care ti-o pui: fiinta umana stie cand Il alunga (in mod constient sau inconstient, poate) pe Dumnezeu prin chiar faptul ca se considera "o biata fiinta" E primul gest al alungarii. Si apoi, vezi bine ca mai e vorba despre lumina (sper sa nu te gandesti la intunericul de afara) despre credinta, despre inchinare, despre simtirile noastre etc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Laudat sa fie Isus!


    Esti un suflet cu adevarat binecuvintat de Dumnezeu!!
    Roaga-te si vezi daca nu cumva poti face mult mai mult cu acest har . Inca o data ma gindesc la preotie . Si nu spun cu usurinta acest acest lucru , deoarece stim bine ca nu toate mesajele transmise de preoti in timpul predicilor ajung sa si atinga inimile oamenilor .
    Ce spui tu , insa , vine cu siguranta de la El .
    Harul , pacea si binecuvintarea Lui peste tine si familia ta!

    Mariela .

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur mult ca "ai revenit" Mariela ! Cuvintele tale sunt o incurajare pt. mine, si un indemn de a mai scrie aici, pe blog. Multumesc! Mariela.
    FII BINECUVANTATA !!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Probabil ca spiritual sunt imatura...Asta am inteles din fragmentul acela.Ca e posibil sa il alungam pe Dumnezeu ! Speranta mea rezida intr-un Dumnezeu care ne iubeste si nu ne paraseste chiar cand gresim.Care stie ca suntem fragili si vulnerabili.Care ne iarta si na lumineaza calea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Rodica, ...dar cine e matur spiritual? Nu cred ca asa trebuie sa ne intelegem spiritualitatea, adica masurand-o in vreun fel... Acum: sigur ca privind dinspre Dumnezeu spre noi, Dumnezeu ne iubeste plenar, asa cum numai El poate, si stie iubi, asa ca DA! El nu ne paraseste chiar cand gresim. Dar, privind dinspre noi spre Dumnezeu, e bine sa ne recunoastem inclinarile spre pacate, si sa ne pocaim. Spune-mi tu, Rodica, din punctul tau de vedere, noi trebuie sa avem o egala masura pt. pacatosul din dreapta crucii lui Isus si cel din stanga? Asta inteleg eu prin "alungarea" lui Dumnezeu: a vrea sa ramanem inafara lumii Lui, chiar si atunci cand suntem in apropierea crucii Lui...
    Sper sa ma fi explicat, cat de cat....
    FII BINECUVANTATA !!! Rodica

    RăspundețiȘtergere
  7. Ma onoreaza promptitudinea comentariilor tale.(Poate gresesc comentand pe aceste teme...)Dar, cum am mai spus, este un loc frumos -acest blog- luminos atat in cuvant, cat si in imagine.Apoi am vibrat si la muzica postata aici, asadar profit de calitatea autorului de a adauga frumosul intr-o lume care adeseori mi se pare ca si-a pierdut intelesul.
    In legatura cu o oarecare cuantificare , ai dreptate, nu trebuie ca totul sa se masoare intr-un fel or altul.Dar omul are nevoie de repere.Macar cateva.
    Raspunsul pentru cei 2 talhari din misterul crucii, macar atat am inteles ca cel care il recunoaste ca Dumnezeu pe Isus va fi mantuit si iertat in ultima clipa a vietii lui ajungand in Rai .

    Rodica

    RăspundețiȘtergere
  8. Un "Anonim" numit Rodica...ma bucur ca existi!!!
    Iti multumesc pentru aprecieri, ele ma incurajeaza mult!
    Nu! nu greseti deloc "comentand pe aceste teme", dovada fiind chiar cuvintele tale, si tonalitatea lor. Iar in spatele acestor cuvinte eu 'vad' dorinta unui dialog lamuritor asupra credintei noastre, a oamenilor, in ceva ce ne vegheaza, si ne conduce (fara insa a ne obliga la ceva) de undeva....de sus... Asa ca ramai oricand o invitata de onoare a acestui blog. Ma voi stradui sa te fac sa te simti bine.

    RăspundețiȘtergere