IN TOATE ZILELE ERAM CU VOI

  Luca 22:53 - "In toate zilele eram cu voi in Temlpu, si n-ati pus mana pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru si puterea intunericului."

            Este tare si mare sabia - Isus Cristos - care ne apara, ceea ce nu inseamna ca noi, fiind ea atat de tare si de mare, trebuie sa fim tari si mari in nelegiuiri. Dimpotriva!  admirandu-ne aparatorul, sa ne smerim in fata Lui, ceea ce inseamna si noi unii fata de altii. Smerenia inseamna si sa ne facem cat mai putin nevoitori de aparare, adica, urmandu-I sfaturile, sa gresim cat mai putin. Dar Fiul omului, Dumnezeu-Isus, are un destin, destin in care e parte si mantuirea noastra, aceasta mantuire a noastra fiind pentru El mai importanta decat e pentru noi insine, de aceea El S-a lasat omorat, pentru ca trebuia omorat, trebuia ca sangele Lui sa devina garantul mantuirii noastre. Si a devenit. Dar pentru aceasta trebuiau sa existe niste nelegiuiti, si trebuia sa existe un vanzator. Si au existat. Si mai trebuia sa vina un ceas al lor, in care puterea intunericului sa se manifeste plenar. A fost si acel ceas. A fost un ceas care a tinut din momentul prinderii lui Cristos pana in momentul mortii Lui, cand intunericul lor si-a manifestat puterea in asa masura incat a cuprins intregul pamant. S-a facut intuneric in plina zi. Dar apoi a venit lumina, lumina invierii, lumina doveditoare ca Lumina este mai tare decat Intunericul. Iar a vedea aceasta Lumina, si a te bucura de ea, tine de credinta. Daca cei care s-au facut varsatori ai sangelui divin ar fi avut credinta inca de pe atunci, varsarea de sange nu s-ar fi intamplat. Dar ea trebuia sa se intample. De aceea tradatorii trebuiau sa existe. Si sa astepte venirea ceasului tradarii, de aceea tradatorii nu au pus mana pe Cristos in rastimpul zilelor in care El era cu ei in Templu. Fara sa stie, fara sa vrea, ei au asteptat ceasul tradarii, ceasul transformarii de catre ei a lui Isus Cristos in talhar, motiv pentru ei de a-L prinde pentru a-L osandi. Ei, inarmati cu sabii si cu ciomege, erau adevaratii talhari. Dar pentru ca, pentru ei, adevarul era altul, si anume, era minciuna, si minciuna devenise adevar, L-au pus pe Isus in numarul celor faradelege, si au contribuit, fara sa stie si fara sa vrea, la implinirea destinului omenirii, usurandu-ne tuturor mantuirea. Mantuire la care au fost chemati chiar si ei. Dar facandu-se fii ai intunericului, ei nu au raspuns chemarii. Strajerii Templului si batranii care venisera impotriva lui Cristos, si mai ales preotii cei mai de seama, ducandu-L pe Isus la cruce fac omenirii un favor, usurandu-ne mantuirea. Poate, daca ar fi stiut n-ar fi facut-o, dar nu au stiut. Si Dumnezeu a fost prins, si Dumnezeu a fost atarnat pe un lemn, si Dumnezeu a murit, si s-a facut intuneric, manifestare a puterii Intunericului. Si Dumnezeu a inviat!  si s-a facut lumina, Dumnezeu zicand din nou: "Sa fie lumina!" (Geneza 1:3) Si este Lumina!