Talmacit "Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! pentru ce M-ai parasit?" poate insemna, altfel inteles: "Oameni buni! Oameni buni! pentru ce nu intelegeti?" Un fel de "Saule! Saule! pentru ce ma prigonesti?" Adica, o mustrare plina de dragoste facuta unora care, din neintelegere, Il urau pe Cristos. Si, urandu-L, L-au rastignit. Dar, rastignindu-L, si-au usurat mantuirea. Ne este greu sa intelegem cum i-ar putea numi Isus "oameni buni" pe cei care, fara sovaire, L-au trimis sa fie rastignit. Dar ca asa i-ar putea numi stim, caci El a mai strigat: "Iarta-i Tata! ca nu stiu ce fac." Cristos stia ca va trebui sa fie rastignit si ca se vor gasi oameni s-o faca. Si inca nu putini. Rautatea acelor oameni devine bunatate la Dumnezeu, Care, din iubire pentru ei accepta sa-si dea sangele, sange dumnezeiesc devenit sange al ispasirii. Sange capabil, doar el, sa ierte pacatele tuturor oamenilor. Si nu numai sa le ierte, dar si sa le preia asupra lui, spre a ne usura mantuirea. Pentru ca Dumnezeu nu-L va parasi niciodata pe Dumnezeu, niciodata Dumnezeu nu L-ar fi putut parasi pe Cristos. Dar oamenii, unii, da!
Asae . Unii oameni il prigonesc pe Isus uitand ca datorita Lui traiesc...
RăspundețiȘtergereCu toate astea, Dumnezeu nu ne paraseste chiar daca l-am ranit si apoi ne cerem iertare , binenteles si sa numai facem..